Dacă vrei să intri în grațiile cuiva, dacă vrei să convertești o persoană la ideile tale, dacă vrei să obții ceva de la cineva, iată ce NU trebuie să faci: Nu vorbi despre tine, despre ideile tale și despre ceea ce vrei tu. NU!
În schimb, vorbește despre persoana respectivă, despre lucrurile de care e ea interesată și despre ce vrea ea.
Fă asta în mod autentic, nu cu fățărnicie (adică fii cu adevărat interesat de ea) și vei avea o surpriză plăcută—vei primi înapoi mult mai mult, inclusiv ceea ce doreai în primul rând.
Un adevăr simplu, predicat de mii de ani, works like magic.
Mă gândeam zilele trecute ce aș schimba la viața mea dacă aș ști că mai am doar 3 luni de trăit. Freaky…
Azi, însă, în timp ce scormoneam în adâncu-mi, un alt gând luă scena: Dacă aș ști că mai am 50 de ani de trăit, ce schimbări aș face astăzi în viața mea?
Pentru că oricum nu știu cât voi trăi (nici n-aș vrea să știu!), prefer să mă gândesc la viața mea pe termen lung. Toate faptele au consecințe: ceea ce fac acum, în mod cert va avea consecințe (mici sau mari, nu contează) peste un an, doi ani, zece ani…
Vorbăria multă...
Să găsesc în viața mea aspecte care au nevoie de atenție, de lucru și de schimbare, e simplu. Totuși, am ales să încep cu unul: sănătatea fizică.
Nu fac nici pe departe câtă mișcare ar avea nevoie corpul meu să fac, iar asta trebuie să se schimbe dacă doresc să am măcar o șansă la încă 50 de ani! Mă voi reapuca de înot. Doamne-ajută!
Grandocardiacul este un personaj care nu prea se potriveşte cu profilul românului clasic. Este un om iubitor care trăieşte pentru a-şi ajuta semenii.
Un bun samaritean, grandocardiacul s-ar lipsi de ultima bucăţică de pâine pentru a o da unui om nevoiaş, ar da din propriul sânge pentru a-l ajuta pe altul.
Mă rog… “iterând printre șabloane”... înțelegi de ce am preferat să las titlul în engleză .
Încearcă să-ți aduci aminte de ultimii 2 ani: evenimentele mai importante, lipiri și dezlipiri, bune și rele.
Observi un șablon? Nu ți se pare că ai trecut, de mai multe ori, prin aceleași faze?
În ultimii 2 ani, am observat în viața mea următoarea secvență, repetată de cel puțin 3 ori:
1. Perioada de creație
E perioada în care apar idei noi, oameni noi, relații noi, oportunități noi. E perioada de maxim avânt creativ! E baza pe care ne construim viețile. E dragoste, pasiune și entuziasm
2. Perioada de dezvoltare.
De la un moment dat, lucrurile se liniștesc și intră pe un făgaș normal. Entuziasmul e înlocuit de perseverență, iar ideile, de muncă. Creștem relațiile, aplicăm ideile, fructificăm oportunitățile.
3. Criza.
Viața e un amalgam de bune și rele; după noapte vine zi, iar apoi, din nou noapte. Ne confruntăm cu crize în relații, dificultăți în muncă, probleme de sănătate… și nu de puține ori, toate vin deodată. Un lucru e sigur: “tot ce-i bun, are sfârșit”.
4. Eliberarea.
Știi ce-mi place în viață? Că nimic nu e final și definitiv. Orice criză își are sfârșitul ei, orice problemă poate fi rezolvată (într-un fel, sau altul), după rău vine bine. După trecerea furtunii, marea se liniștește, orizontul se clarifică, iar în jur se instalează pacea.
Rewind & Repeat
Atunci când ai pace și poți gândi liber, ideile își fac, din nou, apariția, ușile se deschid, iar relațiile se-nnoadă, altele înfloresc.
E un ciclu continuu de trăire în acest șablon și, conștientizându-l, îți înțelegi mai profund starea și știi la ce să te aștepți.
Deci, nu uita: orice lucru are sfârșit și nimic nu este definitiv. Nu te aștepta la altceva!
