Cam așa arată biroul meu improvizat:

Concluzii

1. Stând în picioare, nu-ți prea vine să arzi timpul.
Eu l-am mai ars pe twitter și hacker news, dar am plătit-o, promit!

2. Pot să am 3-4 ore foarte productive de lucru în picioare.
Apoi devine mai greu, mai ales după-amiaza. Dar orele de lucru sunt adevărate!

3. Mă simt foarte bine dpdv fizic.
Nu zic că e doar de la statul în picioare (sau lipsa excesului de stat pe scaun), sunt sigur că are de-a face cu ce mănânc, cât efort fizic și exerciții fac și stilul de viață, în general. Dar, per ansamblu, am observat o îmbunătățire față de săptămânile trecute.
Și nici nu am febră musculară sau alte dureri. Dimpotrivă, nu mă mai dor umerii și spatele așa cum mă dureau uneori.

4. Seara sunt mai obosit, dar dorm mai adânc și mă trezesc fresh.
Parcă mă trezesc mai ușor dimineața devreme! Azi, de exemplu, m-am trezit cu 3 minute înainte să sune ceasul (adică la 5:57am)—gata de o nouă zi.

De-acum înainte

Mi-am propus să lucrez în fiecare zi câte 2-3 ore în picioare. Dimineața, când sunt cel mai odihnit. Apoi, pe scaun. Sau alternativ, o oră – o oră. Am de gând să găsesc modelul optim pentru mine.

Mă bucur că i-am inspirat și pe alții să încerce:

Mulți m-au întrebat de ce stat în picioare și nu mers pe jos sau cu bicicleta, de ce nu sport?
Ei bine, sunt 100% pentru mers pe jos și sport. DAR… adevărul e că deși conștientizez nevoia, fac prea puțin în privința asta.
Să lucrez în picioare e doar un pas mărunt către o viață mai sănătoasă și mai activă fizic. E un lucru extrem de simplu de făcut și simt că ajută. Dar tot e doar un pas.

Pentru cei care mergeți mult pe jos sau cu bicicleta am un enorm respect și îmi doresc să ajung și eu acolo.

Între timp, happy standing!

În fine, am decis ca săptămâna asta să lucrez stând în picioare. Mi-am și improvizat un birou (cutii stivuite peste un birou normal + o placă fină de carton plasticat pe care țin tastatura și mouse-ul.
Cu ocazia asta și din motive de spațiu, renunț pentru o săptămână la al doilea monitor. Unii pretind că ar face miracole în ce privește productivitatea. Încercăm.

Vă țin la curent .

Așadar, să îți spun ce funcționează la noi:

Ziua de lucru începe dimineața. Dacă nu ajungi, comunică asta.

Lumea vine la birou între 7:30 – 10:00. Dacă nu ajungi în timp util, îi anunți pe ceilalți că întârzii. Asta se face într-un mod foarte simplu, prin trimiterea unui mail scurt către lista de mail în care e inclusă toată echipa.

Dacă trebuie să fii online la un moment dat, ești.

Orice release important al unui produs e anunțat din timp. La fel orice întâlnire (live sau Skype). Așa că orice-ar fi (cu excepțiile de bun simț), ești online.
De-obicei e nevoie de prezență online și nu de prezență fizică la birou.

Accentul pe productivitate și rezultate.

Atunci când intervievăm oameni noi, le spunem că avem program flexibil. Ei ne-ntreabă ce-nseamnă asta, iar noi le răspundem că nu importă așa mult când îți faci norma de 8 ore, ci să o faci.

Avem doi colegi care preferă să lucreze seara târziu și dimineața devreme (la prima oră, literally). Nu stau 8 ore la birou, în timpul zilei, dar își îndeplinesc cu brio sarcinile în timpul nopții. De fapt, probabil că sunt mai multe zile când lucrează în timpul zilei, dar ideea e că au libertatea de-a lucra când le convine mai mult și când se simt mai productivi.
Un alt coleg nu lucrează deloc miercurea, pentru că are școală, dar recuperează sâmbăta.

Time-tracking-ul e critic.

Aplicația noastră de project management ne permite să monitorizăm timpul petrecut de fiecare.
O zi bună este atunci când o persoană are 8 ore investite în sarcini concrete. Time-tracking-ul merge mână-n mână cu issue-tracking-ul, iar că aplicația de PM ne permite să detaliem ce am făcut în respectiva perioada “pontată”. Totul e transparent și oricine (din echipă) poate vedea, oricând, la ce lucrează ceilalți.

Desigur, time-tracking-ul e absolut critic pentru facturare. Atunci când emitem o factură pentru 50 de ore de muncă, știm EXACT cine, ce, cât și când a făcut. Suntem transparenți față de clienți!

Dar time-tracking-ul e și un pic tricky, pentru că poate fi perceput ca un sistem de control prin care șefii monitorizează atent mișcările angajaților și, dacă cineva nu prestează, “a pus-o”. Sau, în unele companii, se măsoară propriu-zis doar timpii în care se scrie cod (în cazul programatorilor) sau se produce un concept vizual pentru o pagină nouă.

Noi încercăm să privim lucrurile un pic mai pozitiv. Eu, personal, îmi țin evidența timpului lucrat pentru că:

• vreau să fiu oricând gata să dau socoteală pentru activitatea mea (poate și pentru că îmi place să am un program flexibil);
• nu putem factura clienților fără o evidență clară;
• lucrez ore suplimentare, așa că am nevoie să le țin evidența la toate;
• evaluarea mea (pentru mărire de salariu sau bonusuri) depinde 100% de activitatea depusă, iar activitatea e transparentă prin time-tracking;
• time-tracking înseamnă, în realitate comunicare bună cu ceilalți.

În plus, timpul de gândire și research, discuțiile relevante pentru muncă, self-development-ul (de ex. învățarea unui sistem nou) sunt toate time-tracking-friendly. Asta înseamnă că o zi bună poate însemna și 8 ore de lectură și schițat idei pe-o foaie sau în wiki.

Acum… mie mi se-ntâmplă de multe ori să mă trezesc dimineața cu soluții simple la probleme complicate, soluții la care nu ajung în timp ce sunt acolo, lucrând. Dar, deși am încercat (mai subtil, așa) să promovez tracking-ul pentru timpul dormit, nu am avut prea mare succes . Oh, well…

Un alt aspect discutabil e timpul ăsta când eu scriu pe blog în loc să implementez statisticile alea la jobjob .
Time-tracking friendly? Îhî.

Cam atât…

Știi ce se zice despre comunicare, că fără ea nu se poate...
Îi tare-adevărat!
Noi funcționăm bine împreună pentru că reușim să comunicăm bine. Toate celelalte sunt secundare.

Îmi place de numa’ libertatea asta, simplul fapt că pot să-mi sincronizez timpul de lucru cu bioritmul și toate celelalte lucruri din viața mea. Nu aș rezista să fiu ținut în același loc 8 ore pe zi, 20 de zile pe lună...

În continuare, vreau să-ți spun de ce funcționăm bine ca și companie, chiar dacă ne permitem acest gen de flexibilitate.

Intro

Am tot vorbit despre “echipă” și “colegi”, dar nu țin minte să fi făcut prezentările de rigoare. Așadar, sunt implicat în două companii “surori” care îmi satisfac la maxim spiritul antreprenorial și, în general, viața profesională:

• LATERAL—web development boutique—produce aplicații custom și site-uri pentru diverși clienți din UK și Belgia. Avem departamente dedicate de PHP & co., .NET și Rails. Suntem 15 suflete, dintre care 4 pe nume “Cristi” . Facem XHTML & CSS, iar multe aspecte de design le rezolvăm împreună cu partenerii noștri. Suntem prezenți fizic în Oradea, Cluj, Târgu-Mureș și Londra.
• Fourtyfive este umbrela pentru jobjob, jobber, jobberBase, ecommjobs.co.uk și alte surprize . Pe lângă o echipă dedicată de 2 persoane, o parte din trupa LATERAL activează part-time în Fourtyfive. De asemenea, din management-ul Fourtyfive fac parte 3 parteneri britanici.

Distanța fizică – problemă sau oportunitate?

Cu 4 oameni în Oradea, 7 în Cluj, 5 în Târgu-Mureș și 4 în Londra, e o provocare interesantă să... existăm ca și companii. OK, am trecut demult peste provocarea de a supraviețui, așa că poate cea mai mare provocare e să facem performanță.
Și dă-mi voie să mărturisesc că performăm we do!

Nu aș putea să explic 100% rațional și logic sistemul prin care funcționăm, așa că mă voi rezuma la câteva idei:

• Dincolo de colegialitate, suntem toți prieteni și funcționăm eficient împreună. Asta și pentru că fiecare e special și cu adevărat meseriaș(ă) în ceea ce face. Asta și pentru că atunci când discutăm să angajăm o persoană nouă, oricine are drept de veto. De exemplu, dacă Bogdan simte la interviu că nu are “chemistry” cu un candidat la job, sau dacă Mihai se simte agasat de persoana intervievată, votul lor de “NO HIRE” e suficient ca să mergem la următorul candidat. Da, e important ca cineva să fie bun profesionist, dar pentru noi e mult mai important să fie o persoană... bună.
• Avem un simț ridicat de loialitate și responsabilitate. Înțelegem cu toții că binele personal e direct proporțional cu binele companiei.
• Oricine îi poate cere socoteală oricui. Există un șef care dă ordine fără drept de reply Ne place să cerem sfaturi atunci când avem nevoie, ne exprimăm și ne susținem punctele de vedere atunci când e cazul. Lumea e dispusă să renunțe la propriile soluții, atunci când cineva vine cu una mai bună, indiferent de poziție.
• Ne întâlnim cu toții live cel puțin o dată la 6-8 săptămâni. În rest, comunicăm mult prin e-mail, IM și Skype.

OK, adevărul e că nu e așa greu cum am crezut la început. Dacă o faci cu cine trebuie, lucrurile merg înainte cu bine (principiu universal valabil ).

M-am cam lungit…
Mă opresc aici, dar continui mâine cu sfaturile promise .

Așa arată inbox-ul meu de câteva săptămâni bune de când aplic următoarea schemă pentru fiecare e-mail care intră:

1. Îmi pun întrebarea: “TREBUIE să răspund la acest e-mail ACUM?”.


2. În caz afirmativ, răspund, după care îl șterg imediat sau îl mut într-un alt folder.


3. În cazul în care pot amâna răspunsul:
   

   • îl mut în folderul ACTION REQUIRED
   
   
   • sau îl mut în alt folder (am foarte puține și e no-brainer să aleg folderul corect pentru fiecare e-mail primit)
   
   
   • sau îl șterg.
   
   

De 2-3 ori pe zi (sau în timpi morți) intru în ACTION REQUIRED și le iau pe rând, începând de la cel mai vechi item.

Ce câștig?

Câteva minute în plus pe zi dar, poate și mai important e faptul că mă simt mai în control.

Un inbox plin e ca o piatră de moară legată de gât. Îi simt presiunea și nu mă pot detașa de ea.

ACUM, însă, eu aleg când vreau să mă ocup de lucrurile care stau în așteptare, iar asta îmi permite să fiu mult mai concentrat pe ceea ce fac.

Pe scurt:

• elimină zgomotul,
• prioritizează-ți acțiunile,
• concentrează-te pe un lucru odată.

Ce alte tehnici de productivitate mai folosiți?

Vă mulțumesc că reveniți și continuați să-mi citiți… intervențiile… care uneori sunt prea detaliate, alteori sunt o înșiruire seacă de afirmații, alteori pure interjecții… bla bla

Kudos to you!
—
Uite un articol teribil de simplu și la subiect: Why Aim for Small Goals—sper să vă inspire ziua așa cum mi-a inspirat-o mie!

If you’re not allowed to implement new ideas, you stop having them. And vice versa: when you can do whatever you want, you have more ideas about what to do. So working for yourself makes your brain more powerful in the same way a low-restriction exhaust system makes an engine more powerful.

Mă bucură fiecare mail pe care-l primesc pentru consultanță gratuită—înseamnă că oamenii mișcă!

Watching employees get transformed into founders makes it clear that the difference between the two is due mostly to environment—and in particular that the environment in big companies is toxic to programmers. In the first couple weeks of working on their own startup they seem to come to life, because finally they’re working the way people are meant to.

Fă o pauză de 15 minute și citește ultimul eseu al lui Paul Graham, You weren’t meant to have a boss. Refreshing!

Cum spuneam, recent am început să descopăr valoare în a avea mai multe desktop-uri, așa că acum folosesc 3, așa:

1. E-mail, IM, casual browsing.


2. Textmate (coding), Firefox (pro browsing), Disk Order, clientul de SVN.


3. Clientul de (S)FTP, terminal.

Tu?

Later update #1:
M-am mișcat repede și am găsit două și hosteluri. 30, respectiv 50 lei pe noapte. La primul am cameră proprie, la al doilea nu răspunde nimeni la telefon, aștept răspuns pe mail.
Yey!
—
Plănuiesc un road-trip de câteva zile. Mă gândeam să merg până la Iași și înapoi, în 4-5 zile, dar parcă e prea departe pentru vremea asta, iar benzina mă omoară.

Cred că va fi Sibiu, până la urmă, așa că de-o oră-ncoace caut pensiuni pe o rază de 15-20 km de Sibiu.
Știi vreuna caldă, curată și ieftină? Please share!

Dacă ești din Sibiu și vrei să ne-ntâlnim la o cafea, mi-ar face plăcere . Dă-mi un mail să stabilim detalii.

Deci… pensiuni în Sibiu, people, lăsați-le să curgă!

P.S. Nu plec în vacanță, doar schimb peisajul pentru câteva zile

Eşti acolo unde ai vrea să fii?
Faci ceea ce ai vrea să faci?
Îţi înţelegi menirea?
Ştii pentru ce te trezeşti dimineaţa?

Spune-mi ce anume din lumea asta merită să te compromiţi şi să accepţi să trăieşti o zi mai frustrantă ca alta?

Ce anume te opreşte să pui piciorul în prag şi să zici: “Gata, pân-aici a fost! De azi încep să trăiesc!”?

Viaţa e prea scurtă... fructifici fiecare zi? Investeşti în viitor?