... If not, every day is a burden. That’s why you gotta follow your passion.
– Hugh MacLeod
Săptămâna asta, mai fă un pas înspre a trăi cu pasiune și a face ceea ce iubești.
Fiecare zi contează.
Make things happen.
... If not, every day is a burden. That’s why you gotta follow your passion.
– Hugh MacLeod
Săptămâna asta, mai fă un pas înspre a trăi cu pasiune și a face ceea ce iubești.
Fiecare zi contează.
Make things happen.
Împreună cu prietenii și colegii mei de la LATERAL, am început să creăm un “repository” de poze hi-quality/mindblowing cu România!
Fiecare pagină din site va trebui să provoace un WOW!, altfel nu ne atingem ținta.
Un apel special pentru toți fotografii:
Vă invităm să contribuiți cu pozele voastre, direct pe grupul de Flickr sau pe mail, la poze [at] captivatingromania.com.
Proiectul e unul aproape de inimile noastre și îl dezvoltăm cu multă pasiune și atenție la detalii… urmărește-ne!
P.S. Ce alte site-uri de promovare a României mai cunoști? Ce fac ele bine și unde dau greș?
Starting a startup is incredibly painful and it will take over your life. If you care about it and if you have any chance of succeeding, you will stop being present for the softer things in life like you family, friends, or dating life. And when you are there with them, you’re not really there with them; you’re thinking about this thing because you’re creating it, and it take that amount of passion to it work.
Lucrurile nu sunt, neapărat, atât de drastice dar, cu siguranță se întâmplă într-o anumită măsură oricărui fondator.
Nu poți să creezi fără pasiune. Fără pasiune, în cel mai bun caz, reușești să construiești ceva. Și există o diferență între a crea și a construi
.
Știi despre ce vorbesc? Știi cum e să fii dar… de fapt să nu fii?
Eu știu! Și cei în prezența cărora (n-)am fost, știu. E trist și e frustrant. Nu pentru tine, că nu prea realizezi, ci pentru ceilalți. Ei trebuie să-ți concureze “viața profesională”, să reziste eroic. De fapt, nu trebuie și ar trebui să le fii veșnic recunoscător dacă o fac.
Întreg universul se bazează pe o lege universală a echilibrului, pornind de la nivel energetic (+/-) și spiritual (yin/yang), până la felul în care ne trăim viețile și la acțiunile pe care le întreprindem zilnic. În lipsa echilibrului, se instalează haosul.
Și, din toate echilibrele pe care ne sunt construite viețile, relațiile cu ceilalți sunt cele mai fragile—ce construiești într-un an, poți strica într-un minut—așa că necesită atenție maximă!
Iar viața unui fundașfondator nu prea poate fi caracterizată prin echilibru…
Mie-mi place să cred că există multe nuanțe de gri în toată problema asta și nu trebuie să fie neapărat albă sau neagră.
Clar, gri-ul e mult mai complicat decât alb sau negru, dar cred din toată inima că e posibil ca familia să-ți fie prioritatea nr. 1 și, în același timp, să faci o muncă excelentă.
Se învață... și e nerealistă așteptarea de-a o face bine, din start. E de înțeles, dar totuși nerealistă.
OK, gata cu teoria, hai la practică! Poate încă nu e prea târziu să schimbi ceva, dacă ai de schimbat
.
Am fost creați să trăim în libertate, dar ne-am închis singuri în sisteme și sisteme de sisteme și sisteme de sisteme de sisteme…
If you’re not allowed to implement new ideas, you stop having them. And vice versa: when you can do whatever you want, you have more ideas about what to do. So working for yourself makes your brain more powerful in the same way a low-restriction exhaust system makes an engine more powerful.
Mă bucură fiecare mail pe care-l primesc pentru consultanță gratuită—înseamnă că oamenii mișcă!
Watching employees get transformed into founders makes it clear that the difference between the two is due mostly to environment—and in particular that the environment in big companies is toxic to programmers. In the first couple weeks of working on their own startup they seem to come to life, because finally they’re working the way people are meant to.
Fă o pauză de 15 minute și citește ultimul eseu al lui Paul Graham, You weren’t meant to have a boss. Refreshing!
Atunci când sunt foarte entuziasmat de ceva, mă trezesc cu noaptea-n cap, fresh după 3-4-5 ore de somn, cu inima gata s-o ia la sănătoasa. Așa și azi, pentru că mă așteaptă o săptămână de maraton. De fapt, maratonul a a început zilele trecute. Sweet
.
Peste câteva ore, începe primul Geek Meet în Craiova. Mi-a fost imposibil să ajung, tocmai din cauza maratonului. Nu am fost nici măcar în stare să înregistrez un scurt video de bun venit, să-l ruleze la întâlnire; ar trebui să mă obișnuiesc să vorbesc singur, uitându-mă la un pătrățel negru (camera video de la MBP)? Sorry…
Participanților la Geek Meet: să aveți o atitudine pozitivă față de tot ce se va întâmpla acolo și nu uitați că succesul întâlnirii nu depinde doar de organizatori și cât de bine au pus la punct detaliile, ci de absolut fiecare participant.
Cu siguranță unii vor spune, după, că a fost o întâlnire bună, iar alții o vor critica. Cred că fiecare va avea întâlnirea așa cum și-o va face. Eu sper să ne vedem la Geek Meet #2, Craiova!
Începând de luna viitoare, nu voi mai fi angajat la Flame, ci mă voi dedica lui jobber, celorlalte proiecte începute (jobberBase, wishbuzz, hot.spots.ro) şi câtorva proiecte în regim de freelancing.
Am venit la Flame în aprilie (2007) şi imediat am descoperit 2 lucruri:
Am plecat în martie din Oradea fără planuri pe plan profesional şi extenuat (fizic şi mental). Am avut un mini-concediu de 2 săptămâni, înainte de prima zi la Flame, timp în care mi-am propus:
Mi-au trebuit cam 3 luni să-mi îndeplinesc obiectivele, timp în care n-am lucrat nimic pe lângă day-job.
Apoi am început jobber, iar ideile au început să curgă.
Fast-forward 5 luni mai târziu, am decis că e timpul să plec, deşi am avut o experienţă excelentă şi îmi pare rău că nu mă voi mai întâlni aşa des cu prietenii pe care mi i-am făcut la Flame!
Astfel, în decembrie o ţin mai moale şi îmi pregătesc “tonusul” pentru noul an, pentru proiectele meseriaşe la care voi lucra.
Later update, ziua următoare:
Se pare că şi Garrett Dimon (UI & UX master) a decis să renunţe la un job constant, pentru a-şi dezvolta visurile!
Îl respect pe Sergiu Biriş pentru atitudinea pe care o ia în această perioadă dificilă pentru Trilulilu.
E aşa de uşor să fii pe val (mare şi tare) când lucrurile merg bine, dar adevăraţii “războinici” ies la lumină în momentele de criză.
Comunitatea te susţine, Sergiu!
Andrei Alexandrescu este un om faţă de care am un respect autentic, deşi nu i-am auzit numele decât astăzi, într-un interviu pe HotNews.
I-am sorbit fiecare cuvânt, i-am admirat modestia şi m-a impresionat integritatea sa!
Nu prea găsim modele, zilele astea, nici oameni care să ne inspire şi de la care să învăţăm? Andrei ne dovedeşte că există.
Că avem nevoie de putere şi curaj pentru a ne lăsa mândria la o parte şi a renunţa la auto-laudă/narcisism. Nimic nu e mai penibil decât un om mediocru care se crede buricul pământului şi nu uită să se promoveze astfel…
P.S. Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! (Matei 5:3)
Emi Gal lansează Proiectul Secret, un… proiect secret despre care sper să aflu mai multe în zilele următoare. Am fost acceptat şi pe focus group :->.
Emi zice că azi va identifica 3 probleme/lipsuri în .ro, va alege una şi va veni cu o soluţie. În 20 de zile, până la NetCamp (which rulez!).
Recunosc că moooor de curiozitate!
Serios acuma…
Eşti acolo unde ai vrea să fii?
Faci ceea ce ai vrea să faci?
Îţi înţelegi menirea?
Ştii pentru ce te trezeşti dimineaţa?
Spune-mi ce anume din lumea asta merită să te compromiţi şi să accepţi să trăieşti o zi mai frustrantă ca alta?
Ce anume te opreşte să pui piciorul în prag şi să zici: “Gata, pân-aici a fost! De azi încep să trăiesc!”?
Viaţa e prea scurtă... fructifici fiecare zi? Investeşti în viitor?
... şi de multe ori trebuie să faci alegeri care dezamăgesc, trebuie să refuzi oameni sau oportunităţi, trebuie să spui NU. Pentru că e imposibil să le faci pe toate, să-i mulţumeşti pe toţi.
Mă consider un tip deschis şi prietenos, iar prietenii ştiu despre mine că nu mă fac nevăzut când e de ajutat. Am crescut în acest spirit, ceea ce face să-mi fie tare greu să spun NU. Dar în ultima vreme am “pus picioru-n prag” şi am hotărât să învăţ să refuz, atunci când simt că trebuie să refuz. E o lecţie dificilă... dar vitală, cel puţin pentru mine.
Zilele trecute am pus punct unei colaborări profesionale, cu o companie din U.S. M-am oprit înainte de-a intra prea tare… în horă... pentru că deşi banii erau buni, îmi mânca tot timpul din-afara slujbei de zi cu zi. Şi am atâtea idei la care lucrez în perioada asta, încât pur şi simplu valoarea acelor bani (aprox. $2.500-3.000 / lună) păleşte în comparaţie cu celelalte lucruri pentru care am nevoie de timp.
Simt cum fuge timpul… şi dacă aş avea 36 de ore într-o zi, aş avea cu ce le umple, zi de zi! Dintotdeauna mi-am dorit să am timp să pun în aplicare idei.
Plănuiesc ca de la un moment dat să pot şi trăi de pe urma acestor idei, iar până atunci, mă descurc.
Aşa că dintre timp şi bani, am ales timp. Am mai mare nevoie de timp, decât de bani (în condiţiile în care pot trăi decent).
Tu?
Flame, compania unde lucrez din aprilie, dezvolta aplicatii si site-uri web, majoritatea orientate pe turism. Lucram pe 2 fronturi—.NET & LAMP —si ne extindem. Astfel, pentru pozitii full-time, cautam:
Cine e interesat, poate sa scrie un mail la jobs [at] flame.ro pentru a afla mai multe si pentru a programa un interviu.
N-am idee de ce am deschis WordPressu’ si de ce incep sa scriu. O fac instinctual, cred!
Deci, despre ce e vorba…
Am ajuns (din nou) intr-un punct in care trebuie sa fac o alegere referitor la activitatea mea profesionala. In acest moment, am 3 optiuni concrete, cu inca una pe vine. Toate vin cu avantaje si dezavantaje. Daca fiecare optiune ar fi singura (si, deci, n-as avea de-ales), cel mai probabil m-ar satisface oricare dintre ele!
Asa ca da-i cu analizele: plusuri, minusuri, compatibilitate cu obiectivele pe termen scurt si mediu… dar de ce nu le pot departaja!?
Nu vreau sa fiu inteles gresit—nu ma plang! Dimpotriva, ma consider norocos ca am aceste optiuni. Dar nu le pot face pe toate si trebuie sa aleg.
Parc-am mai avut un post asemanator prin februarie :p. Atunci am ales bine. Sa vedem acum…
Continue reading →
Acum cateva saptamani m-a anuntat Ionut Parausanu ca a demarat un proiect de sensibilizare a opiniei publice cu privire la ecologie. Proiectul se numeste Ecosemnal – Ecologie pe internet si isi propune sa prezinte informatii concrete despre ce putem face, ca cetateni ai acestei tari, pentru a proteja mediul inconjurator. Din pacate, aceste informatii sunt gasibile razlet pe Internet, iar acolo unde apar, de regula nu sunt nici structurate bine, nici optimizate pentru citire online.
Initiativa lui Ionut are un twist: si-a dat seama ca singur nu ajunge departe, asa ca apeleaza la comunitatea online (bloggeri, developeri, companii de media si web dev etc.) si ne ofera oportunitatea de-a contribui la acest proiect, in moduri cat se poate de concrete:
Continue reading →
Cati putem spune ca iubim ceea ce facem si o facem cu pasiune? Vivi a scris ieri un post fain despre pasiunea pentru munca pe care o facem fiecare, punand in antiteza “tinerii din Romania” si “tinerii din S.U.A.”: americanii sunt mult mai entuziasti decat noi si fac lucrurile cu pasiune!
Poate ca la nivel macro, Vivi are dreptate, iar comentariile aferente post-ului scot la iveala o serie de cauze.
Ma bucur mult ca blazarea si plictisul nu sunt o stare generala (100%) in Romania!
Sunt privilegiat sa cunosc oameni pasionati de ceea ce fac, ei sunt o inspiratie pentru mine!
Esti pasionat de munca ta?
Daca nu, iti doresti sa fii? Ce pasi faci pentru asta?