Launch48

Am mers la Launch48 pentru că am vrut să ajut și pentru că cred că în 48 de ore se poate lansa un produs funcțional.
Echipele de la Launch48 (Decily, OpenMyCV, SeVinde) au demonstrat-o, iar pentru asta, toată stima!

Au fost două zile intense pentru mine, două zile în care am lucrat full-time și am petrecut timp cu fiecare echipă, ca mentor și consultant tehnic, business… ce-a fost nevoie. Sper să le fi fost de folos!

NetCamp

Miercuri a fost zi de conferințe, de dimineața până seara. M-am implicat mai mult în workshop-ul Future Web, o serie de prezentări (+ Q&A) pe diverse teme despre web. Eu am deschis workshop-ul cu o prezentare ale cărei slide-uri le-am adăugat la finalul acestui post.

Kudos

Kudos pentru Cristian și colegele lui de la Evensys pentru o organizare impecabilă. Am învățat multe de la voi, vă mulțumesc!

Concluzie

NetCamp este o oportunitate excepțională de networking și mă bucur c-am cunoscut oameni pe care-i respect și pe care-i urmăresc online! Ce mai, NetCamp merită și numai pentru networking.

As advertised, slide-urile prezentării mele de la Future Web (sper că ideea principală e evidentă):

Aleg să nu îmi fie frică să îmi asum riscuri, pentru că eșecul nu e final și nu e distructiv. Eșecul e parte din drum. Îmbrățișez eșecul.
Dar, la urma urmei, probabilitatea unui eșec este cel mult egală cu probabilitatea succesului.
Și atunci, cum să nu-mi asum riscul?

Am zis.

Așadar, să îți spun ce funcționează la noi:

Ziua de lucru începe dimineața. Dacă nu ajungi, comunică asta.

Lumea vine la birou între 7:30 – 10:00. Dacă nu ajungi în timp util, îi anunți pe ceilalți că întârzii. Asta se face într-un mod foarte simplu, prin trimiterea unui mail scurt către lista de mail în care e inclusă toată echipa.

Dacă trebuie să fii online la un moment dat, ești.

Orice release important al unui produs e anunțat din timp. La fel orice întâlnire (live sau Skype). Așa că orice-ar fi (cu excepțiile de bun simț), ești online.
De-obicei e nevoie de prezență online și nu de prezență fizică la birou.

Accentul pe productivitate și rezultate.

Atunci când intervievăm oameni noi, le spunem că avem program flexibil. Ei ne-ntreabă ce-nseamnă asta, iar noi le răspundem că nu importă așa mult când îți faci norma de 8 ore, ci să o faci.

Avem doi colegi care preferă să lucreze seara târziu și dimineața devreme (la prima oră, literally). Nu stau 8 ore la birou, în timpul zilei, dar își îndeplinesc cu brio sarcinile în timpul nopții. De fapt, probabil că sunt mai multe zile când lucrează în timpul zilei, dar ideea e că au libertatea de-a lucra când le convine mai mult și când se simt mai productivi.
Un alt coleg nu lucrează deloc miercurea, pentru că are școală, dar recuperează sâmbăta.

Time-tracking-ul e critic.

Aplicația noastră de project management ne permite să monitorizăm timpul petrecut de fiecare.
O zi bună este atunci când o persoană are 8 ore investite în sarcini concrete. Time-tracking-ul merge mână-n mână cu issue-tracking-ul, iar că aplicația de PM ne permite să detaliem ce am făcut în respectiva perioada “pontată”. Totul e transparent și oricine (din echipă) poate vedea, oricând, la ce lucrează ceilalți.

Desigur, time-tracking-ul e absolut critic pentru facturare. Atunci când emitem o factură pentru 50 de ore de muncă, știm EXACT cine, ce, cât și când a făcut. Suntem transparenți față de clienți!

Dar time-tracking-ul e și un pic tricky, pentru că poate fi perceput ca un sistem de control prin care șefii monitorizează atent mișcările angajaților și, dacă cineva nu prestează, “a pus-o”. Sau, în unele companii, se măsoară propriu-zis doar timpii în care se scrie cod (în cazul programatorilor) sau se produce un concept vizual pentru o pagină nouă.

Noi încercăm să privim lucrurile un pic mai pozitiv. Eu, personal, îmi țin evidența timpului lucrat pentru că:

• vreau să fiu oricând gata să dau socoteală pentru activitatea mea (poate și pentru că îmi place să am un program flexibil);
• nu putem factura clienților fără o evidență clară;
• lucrez ore suplimentare, așa că am nevoie să le țin evidența la toate;
• evaluarea mea (pentru mărire de salariu sau bonusuri) depinde 100% de activitatea depusă, iar activitatea e transparentă prin time-tracking;
• time-tracking înseamnă, în realitate comunicare bună cu ceilalți.

În plus, timpul de gândire și research, discuțiile relevante pentru muncă, self-development-ul (de ex. învățarea unui sistem nou) sunt toate time-tracking-friendly. Asta înseamnă că o zi bună poate însemna și 8 ore de lectură și schițat idei pe-o foaie sau în wiki.

Acum… mie mi se-ntâmplă de multe ori să mă trezesc dimineața cu soluții simple la probleme complicate, soluții la care nu ajung în timp ce sunt acolo, lucrând. Dar, deși am încercat (mai subtil, așa) să promovez tracking-ul pentru timpul dormit, nu am avut prea mare succes . Oh, well…

Un alt aspect discutabil e timpul ăsta când eu scriu pe blog în loc să implementez statisticile alea la jobjob .
Time-tracking friendly? Îhî.

Cam atât…

Știi ce se zice despre comunicare, că fără ea nu se poate...
Îi tare-adevărat!
Noi funcționăm bine împreună pentru că reușim să comunicăm bine. Toate celelalte sunt secundare.

La începutul anului, mi-am propus ca în 2008 să mă concentrez pe câteva, foarte puține, lucruri importante. Până acum sunt mulțumit de prestația-mi.

Pe termen lung… nu-mi doresc s-o țin tot așa de intens. Uneori mi-e dor de zilele alea în care n-aveam nici o grijă, nu mi se-ntâmplau încă 10 lucruri în background și totul era… light.

Nu am ajuns nicidecum în burnout! Nuuu, dimpotrivă, sunt în plină etapă de dezvoltare!
Astea sunt doar niște gânduri personale de ora 6…

Și, uite, ca să nu pleci cu mâna goală, uite un articol adevărat scris de Joel Spolsky. De meditat asupra-i și de acționat întocmai

If you’re not allowed to implement new ideas, you stop having them. And vice versa: when you can do whatever you want, you have more ideas about what to do. So working for yourself makes your brain more powerful in the same way a low-restriction exhaust system makes an engine more powerful.

Mă bucură fiecare mail pe care-l primesc pentru consultanță gratuită—înseamnă că oamenii mișcă!

Watching employees get transformed into founders makes it clear that the difference between the two is due mostly to environment—and in particular that the environment in big companies is toxic to programmers. In the first couple weeks of working on their own startup they seem to come to life, because finally they’re working the way people are meant to.

Fă o pauză de 15 minute și citește ultimul eseu al lui Paul Graham, You weren’t meant to have a boss. Refreshing!

Primul

E ușor să creezi un produs sau serviciu mediocru. Oricine o poate face.
Provocarea și greul vin atunci când țintești către excelență și către separarea de turma mediocră.
Iar dacă nu țintești excelența, mai are rost să creezi?

Dar OK, să spunem că ai creat și că te lupți pentru excelență. Dar parcă nu iese… De ce nu poți cuceri etapa de execuție?

Al doilea

Oamenii din jurul tău îți pot determina excelența.
Să ai în jurul tău oameni pe aceeași lungime de undă, să ai cu ei un permanent schimb de idei care provoacă revelație după revelație, e ceva special!
Unii experimentați asta, zi de zi și știți la ce mă refer. Alții vă doriți un astfel de mediu.

Excelența nu vine de la sine, dar e accesibilă celor dispuși.

P.S. vezi slide 6 :->

Mi s-au părut interesante întrebările și m-am gândit să public toată treaba.

Descarcă pdf-ul & enjoy!

Later update:
Între timp, a apărut și articolul

Săriți, cât e caldă oferta .

Concret, lucrez la niște obiceiuri noi pe care am început, deja, să le implementez. Astfel:

1. Nu mai deschid laptopul imediat cum mă ridic din pat, dimineața.


2. După duș și micul dejun, stau 20-30 de minute cu o cană de ceai, citesc și îmi pun ordine în gânduri. Urmează o zi nouă.


3. Doar apoi îmi deschid mail-ul, feed reader-ul și toate celelalte.

Well, e gata imediat ceaiul și mă grăbesc la o întâlnire, cu un prieten.
Îți doresc o zi productivă!