data portability


13
Apr 08

Experimentând cu uberVU

Scriu acest post direct de pe uberVU.

Am intrat prima oară în uberVU acum două săptămâni și i-am rămas dator lui Vladimir cu feedback & review.
Nu intenționez să detaliez prea mult, acum, dar câteva lucruri tot o să spun:

Ce este uberVU?

Într-o eră a Internet-ului (non-metaforic vorbind, având în vedere că pe Internet, o eră durează maxim 5 ani) în care există o pleiadă de site-uri pe care îți poți pune material (text, poze, audio, video), atunci când chiar faci asta, te lovești de enșpe interfețe diferite, enșpe conturi (user/email/password) de reținut (sau faci cum fac eu, o singură parolă la tot :) )... ups, nu trebuia să zic asta), enșpe bookmarks salvate ca să știi pe unde ți-ai lăsat materiale… OK, de unde-am pornit?
Ideea e că poți face toate astea din uberVU. OK, încă nu toate, dar destule. Și multe altele sunt pe vine!

Deci, pot să pun poze pe Flickr (sau Picasa), pot să scriu pe blog, pot să pun video-uri pe YouTube… apoi le pot șterge, dacă am chef :) .

Ce e așa special?

Nu e greu să CITEȘTI.
E o provocare aproape absurdă să SCRII! uberVU se ia la trântă cu o bestie greu de controlat și are toată stima mea pentru asta.

Eu percep uberVU ca o interfață integrată de administrare a conținutului meu de pe Internet. Vladimir, dacă vrei să folosești fraza asta să descrii, vreodată, uberVU, poți. Eventual menționezi și sursa, nu mă supăr :) .

Atât, deocamdată. Urmează să dau click pe “Publish” și sunt EXTREM DE CURIOS ce-o să se-ntâmple!

Concluzia

Se pare că n-am reușit să public direct de pe uberVU și post-ul s-a pierdut. Dar, ca utilizator experimentat (a se citi “pățit”) ce sunt, folosesc cu succes clipboard-ul ;) .
Deci, post-ul s-a pierdut undeva, în tranziție, pentru că nu-l văd nici pe uberVU.

Dar e OK, de-aia e încă în closed-beta!
Pe de-altă parte, Mihai Drăgan a reușit.

Și, ca să închei într-o notă pozitivă, menționez că integrarea cu Flickr a mers brici! :)

Kudos to you, uberVU!

O seară plăcută!


15
Mar 08

Meet-up/Geek Meet în Oradea

Later update:
Geek Meet #5, Oradea

Nu am mai avut demult Geek Meet în Oradea, adevărul este…

Aveți chef să ne întâlnim la un “pahar de vorbe”, într-o seară, săptămâna viitoare?
Să zicem… joi, 20 martie sâmbătă, 22 martie.

Nimic super organizat, dar mi-ar plăcea să discutăm despre Data Portability, subiect de care sunt foarte interesat în ultima vreme.


29
Feb 08

Ale cui *este* datele mele?

În ultima vreme se discută mult despre data portability, cea mai recentă intervenție fiind a lui Sir Tim Berners-Lee, menționată pe Techcrunch.

Modelul clasic

De când au înțeles că pot câștiga bani din informațiile pe care le au despre useri, companiile care dețin aplicații software (și, inclusiv site-uri web) au făcut tot posibilul:
1. să strângă cât mai multe date, tot mai multe date;
2. să le țină închise, securizate, inaccesibile de către terți.

A funcționat și au făcut bani!

La revolución

Motivul pentru care Facebook a avut atât de mult succes (= adoptare în masă), în atât de puțin timp, este platforma pe care au pus-o la dispoziția developerilor. Facebook este unul din primii jucători mari care au văzut valoare în expunerea datelor, în deschiderea bazelor de date.
Chiar dacă încă le țin închise în interiorul Facebook, faptul că oricine poate dezvolta aplicații Facebook cu acces la toate datele fiecărui user (care folosește acea aplicație), e un mare pas înainte!

Apoi a venit OpenSocial de la Google, care atentează la pasul următor: comunicarea din exterior cu platformele de social networking.

Tot de la Google avem și Social Graph, un engine care încearcă să determine cu cine și ce relații ai, online, pe baza link-urilor. Check it out!

Așadar, dilema

Din punctul de vedere al utilizatorilor, au toate aceste site-uri dreptul să dețină datele noastre și să nu ne lase să le folosim în terțe aplicații?
I think not!

Dar din punctul de vedere al site-urilor care dețin date despre utilizatori… dacă până acum făceau bani din aceste date (de ex., prin advertising contextual și targetat), o deschidere a bazelor de date nu aduce, după sine, o gaură mare în buget?
Dacă oricine le poate accesa datele din exterior și folosi așa cum îi taie, mai au aceste date valoare?
Suntem martori la o tranziție subtilă de la web-of-data la web-of-services?

Ce urmează?

P.S. Fiți cu ochii pe 2puffs, bebelușul lui Vladimir!