antreprenoriat


10
Dec 09

Cum a fost la Launch48 și NetCamp

Într-un cuvânt: WOW!

Launch48

Am mers la Launch48 pentru că am vrut să ajut și pentru că cred că în 48 de ore se poate lansa un produs funcțional.
Echipele de la Launch48 (Decily, OpenMyCV, SeVinde) au demonstrat-o, iar pentru asta, toată stima!

Au fost două zile intense pentru mine, două zile în care am lucrat full-time și am petrecut timp cu fiecare echipă, ca mentor și consultant tehnic, business… ce-a fost nevoie. Sper să le fi fost de folos!

NetCamp

Miercuri a fost zi de conferințe, de dimineața până seara. M-am implicat mai mult în workshop-ul Future Web, o serie de prezentări (+ Q&A) pe diverse teme despre web. Eu am deschis workshop-ul cu o prezentare ale cărei slide-uri le-am adăugat la finalul acestui post.

Kudos

Kudos pentru Cristian și colegele lui de la Evensys pentru o organizare impecabilă. Am învățat multe de la voi, vă mulțumesc!

Concluzie

NetCamp este o oportunitate excepțională de networking și mă bucur c-am cunoscut oameni pe care-i respect și pe care-i urmăresc online! Ce mai, NetCamp merită și numai pentru networking.

As advertised, slide-urile prezentării mele de la Future Web (sper că ideea principală e evidentă):


29
Nov 09

NetCamp / Launch48 / Future Web

Mărturisesc că sunt un junkie de think fast, build quickly, release early. Cred cu toată convingerea că în 1-2 zile se poate crea cel puțin un prototip funcțional pentru aproape orice produs/serviciu web care există azi.

Meet Launch48

Launch48 este un eveniment “importat” din UK care își propune să lanseze câteva proiecte web în 48 de ore. Totul pornește de la câteva idei alese pentru a fi lansate în două zile, continuă cu dezvoltarea efectivă a proiectelor și, în final, acestea sunt prezentate publicului.

How crazy is that!?
I’m in. De data asta nu ca participant, ci ca “mentor”. Adică voi fi prezent pe baricade, ajutând echipele să livreze. Și despre asta e vorba, de fapt, să livreze un proiect funcțional la sfârșitul celor 48 de ore. Extraordinar!

Încă te mai poți înscrie cu idei, la http://p.ly/inscrierilaunch48ro. Nu ezita! :)

Startup School BCR

Este un workshop de 4 ore care își propune să concentreze tot ce ar trebui să știe un antreprenor pentru lansarea cu succes a unui proiect web. Este o ocazie unică de a participa la o întâlnire aplicată cu unii dintre cei mai cunoscuți antreprenori online din România.

Future Web

Este o serie de prezentări despre ce este nou, ce urmează și ce va influența dezvoltarea Internetului. Se va vorbi despre noi tehnologii, tendințele momentului și bune practici.
Yours, truly va vorbi în deschidere :) .

Iar la final… INTERNET PARTY!

Ziua de 9 decembrie se va încheia cu o petrecere în Club Promethevs. Campionat de wii, karaoke și multă, multă socializare!

Meet me there.


9
Nov 09

Explorra, GeekMeet, StartCast, Wave

Azi, 9 noiembrie 2009, e o zi importantă pentru noi pentru că am lansat live Explorra. Explorra este rezultatul muncii unei echipe de 18 persoane, pe o perioadă de 1 an de zile, iar ceea ce se vede acum este doar vârful unui aisberg. De-abia așteptăm să vă arătăm și restul! Până atunci, uite unde vreau eu să ajung cândva, în viața asta :) .

Primul GeekMeet în Constanța va avea loc pe 28 noiembrie și voi fi prezent. Vinovat de întâlnire se face Cosmin Chiru, căruia vreau să-i mulțumesc pentru inițiativă. Sper să ne întâlnim mai mulți la Constanța!

Săptămâna trecută v-am arătat numai puțin… așa, de gust… din StartCast. Pregătim următorul episod, în care-i vom avea ca invitați pe Vlad Stan și Radu Ticiu. Ambii au experiență cu startups și vom discuta despre startup-urile românești, cât de multe, cât de bune, dacă există oportunități pentru investitori… și multe altele :) . Estimăm să avem episodul gata pe începutul lunii decembrie.

Iată că am găsit întrebuințare și pentru Google Wave! Îl folosim cu succes pentru planificarea episoadelor StartCast, avem și un început timid de a-l folosi la planificarea întâlnirilor GeekMeet. Wave este cea mai bună platformă de colaborare pe documente. Am zis.

Busy-busy, dar tare fain!
Noapte bună :) .


20
Oct 09

Despre interacțiunea umană

Dacă vrei să intri în grațiile cuiva, dacă vrei să convertești o persoană la ideile tale, dacă vrei să obții ceva de la cineva, iată ce NU trebuie să faci:
Nu vorbi despre tine, despre ideile tale și despre ceea ce vrei tu. NU!

În schimb, vorbește despre persoana respectivă, despre lucrurile de care e ea interesată și despre ce vrea ea.

Fă asta în mod autentic, nu cu fățărnicie (adică fii cu adevărat interesat de ea) și vei avea o surpriză plăcută—vei primi înapoi mult mai mult, inclusiv ceea ce doreai în primul rând.

Un adevăr simplu, predicat de mii de ani, works like magic.


8
Nov 08

Setup. Partea a II-a: Purcederea la acțiune.

Ieri am încercat să esprim în cuvinte cadrul în care-mi desfășor activitatea profesională.
Promis că dau niște sfaturi dar, de fapt, e mai mult o prezentare a modului în care acționăm noi, nicidecum o pretindere că astfel trebuie făcut.

Așadar, să îți spun ce funcționează la noi:

Ziua de lucru începe dimineața. Dacă nu ajungi, comunică asta.

Lumea vine la birou între 7:30 – 10:00. Dacă nu ajungi în timp util, îi anunți pe ceilalți că întârzii. Asta se face într-un mod foarte simplu, prin trimiterea unui mail scurt către lista de mail în care e inclusă toată echipa.

Dacă trebuie să fii online la un moment dat, ești.

Orice release important al unui produs e anunțat din timp. La fel orice întâlnire (live sau Skype). Așa că orice-ar fi (cu excepțiile de bun simț), ești online.
De-obicei e nevoie de prezență online și nu de prezență fizică la birou.

Accentul pe productivitate și rezultate.

Atunci când intervievăm oameni noi, le spunem că avem program flexibil. Ei ne-ntreabă ce-nseamnă asta, iar noi le răspundem că nu importă așa mult când îți faci norma de 8 ore, ci să o faci.

Avem doi colegi care preferă să lucreze seara târziu și dimineața devreme (la prima oră, literally). Nu stau 8 ore la birou, în timpul zilei, dar își îndeplinesc cu brio sarcinile în timpul nopții. De fapt, probabil că sunt mai multe zile când lucrează în timpul zilei, dar ideea e că au libertatea de-a lucra când le convine mai mult și când se simt mai productivi.
Un alt coleg nu lucrează deloc miercurea, pentru că are școală, dar recuperează sâmbăta.

Time-tracking-ul e critic.

Aplicația noastră de project management ne permite să monitorizăm timpul petrecut de fiecare.
O zi bună este atunci când o persoană are 8 ore investite în sarcini concrete. Time-tracking-ul merge mână-n mână cu issue-tracking-ul, iar că aplicația de PM ne permite să detaliem ce am făcut în respectiva perioada “pontată”. Totul e transparent și oricine (din echipă) poate vedea, oricând, la ce lucrează ceilalți.

Desigur, time-tracking-ul e absolut critic pentru facturare. Atunci când emitem o factură pentru 50 de ore de muncă, știm EXACT cine, ce, cât și când a făcut. Suntem transparenți față de clienți!

Dar time-tracking-ul e și un pic tricky, pentru că poate fi perceput ca un sistem de control prin care șefii monitorizează atent mișcările angajaților și, dacă cineva nu prestează, “a pus-o”. Sau, în unele companii, se măsoară propriu-zis doar timpii în care se scrie cod (în cazul programatorilor) sau se produce un concept vizual pentru o pagină nouă.

Noi încercăm să privim lucrurile un pic mai pozitiv. Eu, personal, îmi țin evidența timpului lucrat pentru că:

  • vreau să fiu oricând gata să dau socoteală pentru activitatea mea (poate și pentru că îmi place să am un program flexibil);
  • nu putem factura clienților fără o evidență clară;
  • lucrez ore suplimentare, așa că am nevoie să le țin evidența la toate;
  • evaluarea mea (pentru mărire de salariu sau bonusuri) depinde 100% de activitatea depusă, iar activitatea e transparentă prin time-tracking;
  • time-tracking înseamnă, în realitate comunicare bună cu ceilalți.

În plus, timpul de gândire și research, discuțiile relevante pentru muncă, self-development-ul (de ex. învățarea unui sistem nou) sunt toate time-tracking-friendly. Asta înseamnă că o zi bună poate însemna și 8 ore de lectură și schițat idei pe-o foaie sau în wiki.

Acum… mie mi se-ntâmplă de multe ori să mă trezesc dimineața cu soluții simple la probleme complicate, soluții la care nu ajung în timp ce sunt acolo, lucrând. Dar, deși am încercat (mai subtil, așa) să promovez tracking-ul pentru timpul dormit, nu am avut prea mare succes :D . Oh, well…

Un alt aspect discutabil e timpul ăsta când eu scriu pe blog în loc să implementez statisticile alea la jobjob :D .
Time-tracking friendly? Îhî.

Cam atât…

Știi ce se zice despre comunicare, că fără ea nu se poate...
Îi tare-adevărat!
Noi funcționăm bine împreună pentru că reușim să comunicăm bine. Toate celelalte sunt secundare.


7
Nov 08

Setup. Partea I: Cadrul de desfășurare.

Azi dimineață am ajuns la birou la ora 10.
Sunt (mai precis, au fost) zile în care merg la birou pe ora 7.30 sau 8, au fost altele (ieri) în care am ajuns la 1pm, iar câteodată prefer să lucrez de-acasă sau dintr-o cafenea.
Uneori plec înainte de 5pm, iar alteori mă prinde noaptea la birou.

Îmi place de numa’ libertatea asta, simplul fapt că pot să-mi sincronizez timpul de lucru cu bioritmul și toate celelalte lucruri din viața mea. Nu aș rezista să fiu ținut în același loc 8 ore pe zi, 20 de zile pe lună...

În continuare, vreau să-ți spun de ce funcționăm bine ca și companie, chiar dacă ne permitem acest gen de flexibilitate.

Intro

Am tot vorbit despre “echipă” și “colegi”, dar nu țin minte să fi făcut prezentările de rigoare. Așadar, sunt implicat în două companii “surori” care îmi satisfac la maxim spiritul antreprenorial și, în general, viața profesională:

  • LATERALweb development boutique—produce aplicații custom și site-uri pentru diverși clienți din UK și Belgia. Avem departamente dedicate de PHP & co., .NET și Rails. Suntem 15 suflete, dintre care 4 pe nume “Cristi” :) . Facem XHTML & CSS, iar multe aspecte de design le rezolvăm împreună cu partenerii noștri. Suntem prezenți fizic în Oradea, Cluj, Târgu-Mureș și Londra.
  • Fourtyfive este umbrela pentru jobjob, jobber, jobberBase, ecommjobs.co.uk și alte surprize :) . Pe lângă o echipă dedicată de 2 persoane, o parte din trupa LATERAL activează part-time în Fourtyfive. De asemenea, din management-ul Fourtyfive fac parte 3 parteneri britanici.

Distanța fizică – problemă sau oportunitate?

Cu 4 oameni în Oradea, 7 în Cluj, 5 în Târgu-Mureș și 4 în Londra, e o provocare interesantă să... existăm ca și companii. OK, am trecut demult peste provocarea de a supraviețui, așa că poate cea mai mare provocare e să facem performanță.
Și dă-mi voie să mărturisesc că performăm we do!

Nu aș putea să explic 100% rațional și logic sistemul prin care funcționăm, așa că mă voi rezuma la câteva idei:

  • Dincolo de colegialitate, suntem toți prieteni și funcționăm eficient împreună. Asta și pentru că fiecare e special și cu adevărat meseriaș(ă) în ceea ce face. Asta și pentru că atunci când discutăm să angajăm o persoană nouă, oricine are drept de veto. De exemplu, dacă Bogdan simte la interviu că nu are “chemistry” cu un candidat la job, sau dacă Mihai se simte agasat de persoana intervievată, votul lor de “NO HIRE” e suficient ca să mergem la următorul candidat. Da, e important ca cineva să fie bun profesionist, dar pentru noi e mult mai important să fie o persoană... bună.
  • Avem un simț ridicat de loialitate și responsabilitate. Înțelegem cu toții că binele personal e direct proporțional cu binele companiei.
  • Oricine îi poate cere socoteală oricui. Există un șef care dă ordine fără drept de reply Ne place să cerem sfaturi atunci când avem nevoie, ne exprimăm și ne susținem punctele de vedere atunci când e cazul. Lumea e dispusă să renunțe la propriile soluții, atunci când cineva vine cu una mai bună, indiferent de poziție.
  • Ne întâlnim cu toții live cel puțin o dată la 6-8 săptămâni. În rest, comunicăm mult prin e-mail, IM și Skype.

OK, adevărul e că nu e așa greu cum am crezut la început. Dacă o faci cu cine trebuie, lucrurile merg înainte cu bine (principiu universal valabil :D ).

M-am cam lungit…
Mă opresc aici, dar continui mâine cu sfaturile promise :) .


3
Jul 08

“Millions of dollars not required”

Până acum ceva timp, planul meu era următorul:
Trag tare 3-5 ani, pun bazele unui business profitabil (sau mai multe), îl vând pentru multe milioane de dolari și, din acel moment, nu va mai trebui să muncesc “pentru bani”, ci doar ocazional, din pură plăcere. Îmi voi deschide ceainăria/cafeneaua și voi călători, împreună cu familia mea.

Mda… the early retirement dream.
Nu zic că e rău, ci doar improbabil să se-ntâmple. În plus, dacă evaluez sacrificiile pe care acest vis le pretinde (ceea ce am și făcut), realizez că NU MERITĂ.

NU MERITĂ să-mi sacrific sănătatea.
NU MERITĂ să-mi sacrific relațiile.
NU MERITĂ să-mi sacrifict TOT timpul.
NU MERITĂ să nu văd nimic altceva în afară de asta.

Vorba cuiva, parafrazat: “îți periclitezi sănătatea în tinerețe ca să faci bani, ca la bătrânețe să ai cu ce plăti doctori și medicamente”.

Noul plan

În acest “nou plan”, munca joacă tot un rol crucial, iar lenea și resemnarea nu-și au locul!

Dar munca nu este totul, ci e echilibrată de un stil de viață din ce în ce mai sănătos (mă lupt cu asta, mama știe și mă bâzâie tot timpul—MULȚUMESC!), de relații prețioase în care investesc timp și energie, de activități independente.

E un plan funcțional pentru mulți, mulți ani, pentru că nu e distructiv.
E human-friendly și chiar dacă n-o să câștig milioane de dolari, nu-i nimic—voi fi fericit! :)

Consecințele imediate ale schimbării

Stress. Mult mai puțin stress. Am mutat focus-ul de pe “de făcut urgent” pe “de făcut maxim de bine”. Constrângerile de timp ale altora, mă lupt să nu mi le însușesc.

Sunt mult mai relaxat. Nu lent, nici complet detașat. Doar relaxat atunci când închid laptop-ul.

Am regăsit plăcere și satisfacție în munca pe care-o fac.
La un moment dat, o pierdusem, pentru că munca devenise o permanență în viața mea. Not healthy!

Creativitate sporită, datorită nivelului scăzut de stress și a satisfacției în muncă. Da!

Workaholic vs Lifeaholic

Am trecut prin prima, dar o prefer pe a doua!

Dragă X care citești aceste rânduri, nu te gândi că o să tragi tare acum, iar mai încolo o să te relaxezi—n-o să se-ntâmple! Nu-ți abandona visul, dar ai răbdare… și asigură-te că tot ceea ce faci e un pas înspre el.

Și mai ține minte că, dacă nu ai cu cine împărtăși viața asta, cu bucuriile și dezamăgirile ei, ratezi tocmai esența!

Îți doresc o zi excelentă, azi! :)


24
Jun 08

360

Atenție, urmează NextOnlinePlayers, eveniment care abordează la 360° antreprenoriatul online.
Via Ciprian Gavriliu.


29
Apr 08

Spiritul antreprenorial și nevoia de siguranță

Subiectul mă frământă de ceva timp, a adus cu sine mai multe probleme și, pe scurt, se referă la relația fragilă dintre siguranța pe care un spirit antreprenorial o poate (sau nu, de discutat) oferi celor din jur.

Hai să ne definim termenii:

Spiritul antreprenorial

Îmi place o definiția lui Vlad Stan:

Toti oamenii vad problemele din jurul nostru, majoritatea insa se frustreaza sau le ignora cand le descopera. Exista si o parte care se bucura. Acestia vad oportunitatea de a crea o noua afacere. Ei sunt antreprenorii.

Cu alte cuvinte, spiritul antreprenorial e chestia aia care “te mănâncă” atunci când vezi o problemă. Nici măcar nu trebuie să fie o problemă din sfera ta de influență! Dar dacă se-ntâmplă să fie, atunci împreună cu problema vezi, aproape instant, cel puțin 2 soluții :p.

În definiția de mai sus, aș înlocui “oportunitatea de a crea o noua afacere” cu “oportunitatea de a rezolva o problemă concretă”.

Nevoia de siguranță

Siguranța că mâine voi avea un loc de muncă, un venit care să-mi permită să-mi achit cheltuielile și să trăiesc decent.
Siguranța că voi avea un acoperiș deasupra capului,un așternut curat în care să dorm și mâncare să pun pe masă.
Siguranța unei familii care mă iubește și mă susține la fiecare pas.

Play nice together!

Spiritul antreprenorial se referă la acțiune, siguranța are de-a face cu starea. Stare-acțiune. Un continuum armonios, existent în tot universul, în tot ceea ce este.

Spiritul antreprenorial (ca și concept extins dincolo de lumea afacerilor) e unul din atributele esențiale ale unui bărbat. Bărbatul are menirea de-a cuceri, de-a extinde limitele, de-a explora. Bărbatul nu ignoră problemele, nici nu se așteaptă ca alții să le rezolve în locul lui. Bărbatul se ia la trântă cu ele și le doboară. Dacă nu reușește din prima, se “regrupează” și revine.

Siguranța este aproape sinonim cu feminitatea. Nevoia de siguranță este adânc înrădăcinată în femeie și, astfel, majoritatea acțiunilor ei au ca scop (conștient sau nu) securizarea siguranței. Pentru că dacă nu se simte în siguranță, o femeie nu își poate revărsa la maxim toată dragostea. Iar altcumva în afară de la maxim, toată nu există pentru ea! Ea are nevoie de siguranță pentru a-și exercita instinctul matern, instinct primar.

Ce poate nu e evident din start e că cele două extreme sunt complementare!
Nu perfect complementare, pentru că impactul poate fi dur. Dar, chiar dacă e mai anevoios de ajuns la o stare de confort, la “common ground”, merită toată înțelegerea, disponibilitatea și adaptarea de care ești capabil(ă).

Interdependență

O femeie care se simte în siguranță, va da totul pentru bărbatul ei. Îl va susține și îi va sufla vânt în aripi. Va fi muza lui, scânteia care-l aprinde.
Un bărbat al cărui spirit antreprenorial este satisfăcut și susținut, își va diviniza partenera! Să-i ofere ei siguranță va fi mult deasupra celor mai importante priorități.

Realitatea noastră...

... e mult mai tristă, însă. Poate din cauza fricii. Cu siguranță, din cauza eu-lui și a orgoliului personal.
Nu suntem dispuși să riscăm, iar dacă vedem că nu merge, preferăm să ne retragem —în loc să ne-adâncim în explorare și dezbrăcare de sine!

Puncte puncte puncte… povestea merge mai departe…