Hype

Întâi de toate, am rezonat la un articol recent de pe blogul TreeWorks.

Apoi, sorbit fiecare cuvânt din talk-ul lui David H. Hanson de la Startup School.

Activăm într-o industrie distorsionată de media (cel mai bun exemplu, TechCrunch), iar capul ni se-nvârte în acest hype al start-up-urilor.
Visăm să creăm servicii web, să fim cumpărați în scurt timp, pe bani mulți. Ne propunem să tragem tare acum, motivați de gândul la înavuțire peste noapte și că, peste câtva timp, o s-o lăsăm mai moale cu munca.

O nouă perspectivă

Probabilitatea ca start-up-ul tău să fie achiziționat pe mulți, mulți bani, este destul de apropiată de probabilitatea de-a câștiga potul cel mare la loteria națională. Adică zero virgulă zero zero zero zero zero… Ți se pare un model de business viabil?

Pe plan personal… dacă ai ști că mai ai 3 luni de trăit, ai continua să trăiești ca până acum, să tragi la fel de tare pentru… niște iluzii?

Trezirea

Nu e sfârșit de lume dacă o dai în bară. De fapt, e de așteptat s-o dai în bară. Nu miza totul pe cartea achiziției și pe mirajul îmbogățirii rapide.

Ceea ce faci, fă cât de bine poți. Dar nu uita că și mâine e o zi… Nu uita că ceea ce faci acum îi afectează acum și direct pe cei care te iubesc.

Ce e cel mai important pentru tine?

De la asta la “toți sunt înlocuibili” e doar un pas. Mic.

Diferența stă în atitudine.

Lumea merge înainte fără oricare dintre noi, iar o firmă poate merge mai departe fără cei mai seniori angajați. Spun “poate” pentru că la fel de bine poate să dea faliment. Dar asta se poate întâmpla și cu seniorii la bord, la fel de bine. În fine, să nu divagăm…

Dacă oamenii sunt înlocuibili, asta nu înseamnă că ai dreptul să-i tratezi ca pe niște pioni de șah sau piese de schimb. Se strică sau pleacă, înlocuim, totul rămâne la fel.

Ca firmă/organizație/echipă nu ai nici o resursă mai valoroasă decât oamenii. Decât, poate, dacă deții două mine de diamante prin Africa de Sud… atunci discutăm.

Ca angajat, ți se dă de înțeles că în orice clipă ai putea fi înlocuit? Dacă nu, cum simți opusul? Dacă da, de ce mai stai?
Ca angajator, cum îți tratezi oamenii? Ce faci, special, pentru ei?

Am intrat prima oară în uberVU acum două săptămâni și i-am rămas dator lui Vladimir cu feedback & review.
Nu intenționez să detaliez prea mult, acum, dar câteva lucruri tot o să spun:

Ce este uberVU?

Într-o eră a Internet-ului (non-metaforic vorbind, având în vedere că pe Internet, o eră durează maxim 5 ani) în care există o pleiadă de site-uri pe care îți poți pune material (text, poze, audio, video), atunci când chiar faci asta, te lovești de enșpe interfețe diferite, enșpe conturi (user/email/password) de reținut (sau faci cum fac eu, o singură parolă la tot )... ups, nu trebuia să zic asta), enșpe bookmarks salvate ca să știi pe unde ți-ai lăsat materiale… OK, de unde-am pornit?
Ideea e că poți face toate astea din uberVU. OK, încă nu toate, dar destule. Și multe altele sunt pe vine!

Deci, pot să pun poze pe Flickr (sau Picasa), pot să scriu pe blog, pot să pun video-uri pe YouTube… apoi le pot șterge, dacă am chef .

Ce e așa special?

Nu e greu să CITEȘTI.
E o provocare aproape absurdă să SCRII! uberVU se ia la trântă cu o bestie greu de controlat și are toată stima mea pentru asta.

Eu percep uberVU ca o interfață integrată de administrare a conținutului meu de pe Internet. Vladimir, dacă vrei să folosești fraza asta să descrii, vreodată, uberVU, poți. Eventual menționezi și sursa, nu mă supăr .

Atât, deocamdată. Urmează să dau click pe “Publish” și sunt EXTREM DE CURIOS ce-o să se-ntâmple!
—

Concluzia

Se pare că n-am reușit să public direct de pe uberVU și post-ul s-a pierdut. Dar, ca utilizator experimentat (a se citi “pățit”) ce sunt, folosesc cu succes clipboard-ul .
Deci, post-ul s-a pierdut undeva, în tranziție, pentru că nu-l văd nici pe uberVU.

Dar e OK, de-aia e încă în closed-beta!
Pe de-altă parte, Mihai Drăgan a reușit.

Și, ca să închei într-o notă pozitivă, menționez că integrarea cu Flickr a mers brici!

Kudos to you, uberVU!

O seară plăcută!

If you’re not allowed to implement new ideas, you stop having them. And vice versa: when you can do whatever you want, you have more ideas about what to do. So working for yourself makes your brain more powerful in the same way a low-restriction exhaust system makes an engine more powerful.

Mă bucură fiecare mail pe care-l primesc pentru consultanță gratuită—înseamnă că oamenii mișcă!

Watching employees get transformed into founders makes it clear that the difference between the two is due mostly to environment—and in particular that the environment in big companies is toxic to programmers. In the first couple weeks of working on their own startup they seem to come to life, because finally they’re working the way people are meant to.

Fă o pauză de 15 minute și citește ultimul eseu al lui Paul Graham, You weren’t meant to have a boss. Refreshing!

P.S. vezi slide 6 :->

Cartea cuprinde o serie de interviuri cu fondatorii celor mai tari companii de Software și Internet. Dau doar câteva exemple: 37signals, Hotmail, Adobe, Apple, PayPal, Blogger, Craigslist, Del.icio.us, Firefox, Flicr, Gmail, Yahoo! și încă atâția.

Dacă ai fondat sau fondezi un startup, îți promit că această carte îți va ridica moralul și nivelul de energie, cu fiecare pagină pe care-o vei citi!

E pur și simplu genială...

Săriți, cât e caldă oferta .

Știu că mulți aveți idei și lucrați să le transformați în realitate, de aceea aș vrea să vă încurajez cu o vorbă de-a lui Tom Peters:
Singurele produse care au viitor sunt cele create de oameni pasionați.

Citeam asta mai devreme în Purple Cow (absolut recomandată!) și m-a încurajat mult!

Hai, pe vaci… cai!

Cât de adevărat…