Manu este unul din prietenii mei cei mai apropiați.
În ultimii 2 ani, Manu era foarte interesat de dezvoltare personală. Miercuri a făcut un mare salt înainte și a ajuns instant la cel mai înalt nivel de dezvoltare! Ne-a întrecut pe toți, just like that…
Ne leagă o mulțime de lucruri, pentru că în ultimul an am vorbit în fiecare zi și ne vedeam tot a 3-a zi, când eram amândoi în același oraș.
Dar de multe ori nu eram în același oraș, pentru că ne plăcea mult să călătorim. Manu s-a plimbat prin vreo 7 țări doar anul acesta și, deși avea o listă cu următoarele țări pe care voia să le viziteze (Australia și Japonia în mod special), Manu era curios (defect profesional) să vadă cum e și dincolo. L-au primit cu bucurie și s-a hotărât să rămână.
Am învățat câteva lucruri de la el, lucruri la care m-am gândit mult în ultimele zile. Chestiuni practice pe care mi le spun mie, în primul rând:
Nu lăsa relațiile în aer și problemele nerezolvate.
S-ar putea să nu mai ai niciodată șansa de a le clarifica.
Nu există certitudinea zilei de mâine (pentru mine, pentru tine), există doar Providența care hotărăște cât. Nu vrei să-ți trăiești restul vieții cu povara unei relații “neclarificate” (în cazul în care pleacă persoana respectivă).
Ai discernământul și puterea să treci peste confortul propriu, peste îndoielile raționale, peste mândrie și du-te acum să-ți rezolvi disputele.
Fă o copie de siguranță a parolelor.
Manu a lucrat mult timp ca sysadmin și în timpul acela era pasionat de securitatea datelor (unul din motivele pentru care era un sysadmin de succes). Dacă nu reușea fratele său, Alin, să-i ghicească o parolă, MULTE informații prețioase ar fi rămas nedescoperite.
Dacă deții în mod responsabil accesul la date sau servicii importante, asigură-te că atunci când pleci, nu va fi greu pentru cei apropiați să găsească parolele. Ține-le într-un seif sau pune-le într-o cutie de depozit în bancă. Fă cum vrei, dar nu le ține doar în memoria ta. Ai responsabilitatea asta.
Bucură-te de fiecare zi din viață.
No-brainer, asta. Și totuși, de multe ori e greu.
Povesteam cu Manu despre asta și ne încurajam reciproc. Aproape că făceam concurs care ia mai multe decizii importante bune! Ne împărtășeam experiențe legate de disciplina personală și financiară. Discutam mult despre succesele și eșecurile profesionale.
Iar atunci când lucrurile nu erau “roz”, faptul că puteam glumi împreună despre asta pur și simplu le făcea suportabile.
Mai mult, trăiește fiecare zi cu pasiune.
Firea vulcanică a lui Manu îl făcea să trăiască intens. De multe ori, on the edge.
În liceu (în zilele în care dădea pe la școală) purta cu el sute de pagini de documentație Linux & Cisco.
Era pasionat de fizică și a participat la olimpiada națională.
Acasă, citea beletristică, multă poezie și un pic de filosofie.
Făcea chitară clasică... cu mâna stângă.
Pierdea la poker pentru că nu-și putea controla emoțiile.
Îi plăcea să mănânce bine și de toate, dar timp de 3 luni a hotărât din senin să fie 100% vegetarian. A fost.
Eram amândoi foarte interesați de mâncat sănătos, dar ne permiteam să mai mergem la un KFC sau McDonald’s o dată la 1-2 săptămâni. Discutam acolo despre cât de nesănătoasă e mâncarea aia… dar degeaba, dacă-i bună!
La fotbal, fugea cel puțin de 2 ori mai mult decât ceilalți. Era peste tot!
Tot timpul în mișcare, tot timpul înainte…
La revedere, Manu!
Din fericire, nu știm câte zile vom mai trăi.
Dacă asta ar fi ultima zi, ți-ai trăi-o așa cum o faci acum?
Îți trăiești cu pasiune timpul?
Ce faci azi pentru ceilalți? Dar pentru tine?
