Filip Cherecheș-ToșaWeb Professional and Entrepreneur • Making things happen

@ Ionut

Cu capul pe umeri trebuie sa fii oriunde, doar ca la oras e mai multa agitatie, sunt mai multe ispite, daca le pot spune astfel. Ai fost intr-un supermaket, intr-un mall? Banuiesc ca da. La ce bun atata galagie? Pentru cateva produse care costa de x ori mai mult decat pretul real, pentru care muncesti ore bune ca sa ti le permiti..pe cand la tara, muncesti, muncesti, dar stii ca e productia ta, e laptele curat, aerul sanatos..

De ce crezi ca noi, orasenii, fugim la munte? Sa cautam liniste, sa cautam ceea ce nu vom gasi niciodata intr-un oras, fie el si parcul Copou.

Evident ca si la oras poti fi fericit, totul depinde de ce-ti doresti de la viata, dar in final, e mai multa liniste intr-un sat de munte..unde dorintele sunt mai modeste.

@Gabriel
Putini tarani mai sunt asa astazi. Oricum - ce ziceam eu e ca nu trebuie sa fii neaparat taran ca sa gandesti asa. E destul sa fii cu capul pe umeri si sa te gandesti un pic ce inseamna viata pentru tine.

@ Ionut
Cei care au plecat din țară sunt cei care și-au complicat viața, au început să aibă dorințe mai mari, mai complexe. Nu spun că asta nu stă în firea omului, dar eu văd acel țăran care trăiește într-o zonă izolată, poate în munți, care nu visează la mașini și case mari.

Uite aici o descriere bună a tăranului roman: http://ovidjus.wordpress.com/2...

@Gabriel Generalizarea ta nu tine! Nu conteaza *unde* traiesti ci *cum* traiesti! Faptul ca oamenii isi doresc tot mai multe lucruri inutile e ceva natural, iar oamenii care sunt fericiti cu ce au sunt putini peste tot - ca e la tara, ca e la oras - ca e in Romania, ca e in alta parte.
Mai mult, daca mergi la tara si vorbesti cu oamenii vei vedea ca ei isi doresc (majoritatea deja au facut-o) sa plece din tara, sa faca bani, ca apoi sa se intoarca si sa isi construiasca case (mult mai mari decat au nevoie) si sa isi cumpere masini. Putini in ziua de azi isi mai doresc sa creasca animale.

Eu zic ca daca e sa fii fericit esti fericit oriunde ai fi si oricate ai avea. Daca nu - probabil o sa zici toata viata "daca numai aia ar fi altfel as fi si eu fericit...".

Cât de fericit e omul de la țară! Nu tu Internet, nu calculator, doar o vacă, un cal, căruță, câțiva copii pe care i-a dat Dumnezeu și o recoltă pe care o așteaptă în fiecare an. Nu se duce la supermaket-uri să piardă vremea printre rafturi, ci mai degraba stă de vorbă cu animalele din curte, bea o cană de lapte sănătos, un pahar de țuică și, deși pare obosit de atâta muncă în gospodărie, el se simte un om fericit. Nu are multe dorințe, nu stă și vede toate minunile la televizor (acum Internet) care te fac să-ți dorești cât mai multe într-o viață în care nici măcar nu știi dacă mâine mai ești, dacă după asta cineva te va mai pomeni.

Și uite așa fugim noi "orășenii" după multe dorințe să le împlinim, care devin zi de zi din ce în ce mai mari, mai complexe, care ne consumă timpul, în loc să trăim undeva la munte într-un loc izolat de agitație, de zgomotul orașelor, și să realizăm că viața e mai simplă decât ne-o închipuim.

Cum e să vezi viața, în fiecare zi, mai simplu!?

Diana,
direct la radacina. :)

In viata, cand ne aflam in impas, cand avem greutati, neimpliniri, stam si ne gandim la viata noastra, astfel apar revelatiile de genul celei relevate de tine... Daca ai observat astfel de revelatii nu ai cand esti fericit, sau cand te simti implinit desi, chiar si in acel moment de fericire iti doresti mai mult, si iti propui sa te mai sacrifici un pic pentru ceva "mai mult" care va sa vina - cum spunea Mihai... E usor sa spunem ca trebuie sa ne traim viata ca si cum am mai avea putin timp de trait, e usor sa ne propunem sa nu ne mai dorim "mai mult", dar asta este aproape imposibil de realizat, este ceva ce face parte integranta din noi. Nu suntm constienti de cat de norocosi suntem ca avem 2 maini, 2 picioare, vedem, auzim...nu... noi ne dorim picioare mai lungi, par mai bogat, ochi de alta culoare oricum decat culoarea pe care o avem, si nu ne gandim la cei care nu pot merge, nu pot vedea, nu pot auzi... nu... noi ne dorim mai mult si ne sacrificam viata fara sa ne bucuram pe moment de ceea ce avem, fara sa constientizam ce este de ajuns, fara sa stim sa ne oprim din dorinta... Ne asumam riscuri inaintand intr-o speranta oarba a reusitei, a succesului, dar o simpla "treapta" de care sa ne impiedicam este de ajuns sa ne dam seama ca ne-am intins prea mult in ascensiunea dorintei de "mai mult"... sa ne dam seama ca am pierdut dragostea celor dragi, ca i-am ranit pe cei care ne iubesc...

PS. Si cealalta revelatie sper sa fie la fel de profunda ;)

Chiar ma gandeam sa dau un anunt la doritoare.... ca is in cautare de "partenera de viata"? Pe bune, no, nu radeti!!!
:P

@Vic, asa e cel mai bine!

@Silvius, mare lucru e echilibrul asta si uneori greu de evitat diferite excese daunatoare. Dar trebuie lucrat constant la asta.

@Ionut, "sa fie fericit acum – conform inductiei matematice el ar ajunge sa fie fericit tot timpul" -- daaaaa!

@Stas, las' ca o sa vezi tu :D. Dar si asa, fara un partener de viata, echilibrul de care zicea Silvius e esential.

@Mihai, ai dus ideea mai departe si ai sintetizat-o cum nu se putea mai bine. De multe ori ne punem tot felul de conditii: "voi fi fericit atunci cand... XYZ" -- si cele pe care le-ai enumerat.
"Viata este timpul care trece asteptand realizarea vreunui plan maret." -- super!

..astept sa fac bani, sa imi cumpar masina, casa.. si apoi astept sa am bani sa imi realizez visurile, sa calatoresc.. sa traiesc!
eh, what the hack, i can do it NOW! :)
..si o fac, cat de mult pot, fara regrete ;)

Astept sa am 30 de ani ca sa ma casatoresc. Astept sa ma casatoresc ca sa am un copil. Astept sa creasca mare ca sa ma pot duce si eu in concediu. Astept sa ies la pensie ca sa imi fac o cabana la munte. Astept sa imi fac o cabana ca sa-mi iau un caine.
Si uite asa, asteptand, viata trece pe langa noi. Viata este timpul care trece asteptand realizarea vreunui plan maret. Dar daca planul nu se implineste niciodata? Cu ce ramanem? Viata e ce se intampla azi, aici, acum! Profitati de ea!

Merci pentru link-uri!
:)

Din fericire eu pot trage la greu (nu am iubita si nici prieteni din alte domenii cu care sa fiu nevoit sa fac time-sharing), insa bineinteles ca tin la familia mea (De asta mi-am dat seama vara trecuta!).

Filip, merci pentru un brainstorm foarte motivant pentru inceputul saptamanii acestea!!!

Foarte bine zis! Pentru mine cel mai important lucru e sa fiu fericit acum. Nu ma intereseaza sa joc la loterie sperand sa fiu fericit maine. Cred ca daca fiecare ar trai in asa fel incat sa fie fericit acum - conform inductiei matematice el ar ajunge sa fie fericit tot timpul. :) Asa ca de ce sa incep "de maine" cand pot incepe de acum?
Ideea cu "ce ai face daca ai sti ca o sa mori peste 3 luni" e extraordinara. Daca raspunsul e "in nici un caz nu ceea ce fac acum" atunci ai o problema.

O chestie de care...

Si uite asa ajungem la: "echilibru".
O de care niciodata nu trebuie sa uitam.

Salut Filip.

Nimic, dar absolut nimic, nu este mai important decat iubita / viitoarea mea sotie. Nu munca, nu banii, nu faima, nimic. Si asta pentru ca sunt convins ca daca nu as avea cu cine sa impart toate astea, atunci nu le-as mai gasi rost.

Indiferent cat succes ar avea munca mea, nu imi va aduce niciodata bucuria pe care mi-o aduce ea zilnic. Cunosc multe persoane care aleg sa se afunde in munca, la fel cum spui tu, cu gandul la o viata linistita peste x ani. Modul acesta de a gandi are si parti bune, dar cel mai important este sa te asiguri ca peste acei x ani va fi cineva langa tine cu care sa imparti bucuria. Altfel vei fi doar inca unul din multii oameni "de succes" care privesc inapoi cu regret.

Ultimul paragraf al postului tau insumeaza perfect principiile dupa care ma ghidez in impartirea intre munca si viata, si e formulat cum nu as putea mai bine, asa ca nu pot decat sa subscriu si eu :)