Filip Cherecheș-ToșaWeb Professional and Entrepreneur • Making things happen

Tocmai am dat avasnul (luat imprumut de la familie) pentru un pamant care costa in total 25.000 euro. Clujul trece printr-un boom imobiliar si m-am tot gandit (dupa 4 ani de stat in chirie, cu 1, 2, 3, 4, 5 mutari) daca sa raman chirias, sa iau pamant sau sa iau teren.
Deciziile astea se iau cantarind foarte multi factori.
Eu m-am gandit ca peste 3-5 ani o sa incerc sa fac o casuta acolo. Asta pentru ca imi place Clujul si ma simt legat si chemat in acest loc. Si imi place bucatica mea de pamant, fiind crescut la tara. Si pentru ca sunt casatorit, si mi-ar place ca copii pe care i-as avea sa se poate juca prin curte nu in fata blocului intre betoane. Si sa am doi caisi, ciresi, piersici, pruni si nuci in curte. Plus un strat cu legume de care sa ma bucur cum cresc de primavara pana toamna.
Si n-am avut nici o parte din valoare, before-hand. Depinzand de contextul economic, imprumuturile pentru imobiliare nu sunt asa riscante ca se pot vinde daca nu mai poti plati. Nu oriunde, deci e un risc. Dar, ce nu e riscant?

De acord cu ideea că dacă n-ai peste 50% din valoare, nu cumperi.

I own my house, and I'm proud of it. :D

Subiect foarte actual. Si eu ma framant de cativa ani pe tema asta si nu ajung la o decizie.
Cred ca nu as rezista psihic sa platesc o rata cu termen de zeci de ani si nici chiria nu-mi este o optiune acceptabila. Pur si simplu nu as putea sa ma simt acasa stand in chirie. Si uite ca asa stau eu cu parintii si banii de chirie cheltui pe alte chestii. Totusi in relativ scurt timp tre sa ma indrept catre tabara inbogatitorilor de proprietari sau de banci. Decizia e grea.

Eu am o rata dupa cum urmeaza:
40 000 franci pe 25 de ani si rata de 265 franci pe luna...
Rata in lei cu toata variatia de curs nu a depasit 620 RON (F tu dai pe chirie mai mult? :D). eu zic ca nu e mult. deja am reusit sa economisesc o parte din bani i-am rambursat si mai am doar 22 de ani de platit :) yupiii.
Treaba e ca sincer si eu sunt stresat un pic sa nu cumva tara noastra sa treaca printr-o inflatie nasoala si sa nu mai pot plati rata dar o chestie este sa nu te indatorezi la limita maxima sau chiar peste. Cand am luat acest credit nu am luat in considerare decat salarul sotiei si ala era trecut mai mic pe cartea de munca si nici atunci nu am luat maximul de bani care puteam sa ii luam.
Per ansamblu nu va indatorati peste limita de suportabilitate pentru ca atunci mai bine stati in chirie :D

Foarte bun postul. Nu stiam ca in Romania presiunea psihologica e asa de mare. Se pare ca am avut noroc cu familia si prietenii...
De aproape un an insa stau in Beijing. Aici presiunea e si mai evidenta. Atat pentru casa cat si pentru masina. Daca ai bani trebuie neaparat sa ai masina. Cat mai mare. Nu conteaza ca esti singur - daca ai bani iti iei neaparat SUV si il conduci prin oras sa vada toata lumea. Si credeti-ma ca multi oameni au bani aici. Am ajuns sa mi se faca scarba de Audi-urile A6, Q7, etc. mai toate negre si cu geamuri fumurii - mai ales cand vad si efectele asupra mediului (nu vorbiti de poluare pana n-ati fost in China).
Cand vine vorba de casa e si mai rau. Nu mai e doar presiunea de a arata ca ai. E o obligatie. Ideea e ca nu poti sa ajungi sa te casatoresti cu o chinezoaica pana nu ai casa. Exista exceptii, dar majoritatea familiilor impun astea fetelor. Am cunostinte care au prietene de pe aici si nu li-i usor.
Concluzia mea: am trecut prin ambele. Am avut casa si masina, dupa care le-am lasat balta. Acum stau in chirie in Beijing si ma gandesc sa inchiriez masini (dupa ce imi iau permisul). E comod sa ai casa ta. Iti da un sentiment de stabilitate. O aranjezi asa cum vrei. Cel mai important - investesti in ea mult mai mult decat intr-una inchiriata - fapt pentru care si conditiile vor fi altele. Dar cam atat. In rest esti legat de locul respectiv. Eu sunt tanar si vreau sa vad lumea. Acum sunt in Beijing - cine stie unde o sa fiu peste 2 ani. Viata e mai mult decat cei 4 pereti si 4 roti. Viata inseamna sa traiesti nu sa ai.

De acord cu tine, Filip.
As putea sa iti dau exemplu Spania(aici stiu mai bine cum stau lucrurile):
O chirie decenta te poate costa 650 de euro...insa cea mai ieftina ipoteca ajunge la 900...cum ai spus, fara asigurare, impozit, intretinere, etc.
Sunt familii care au inceput in 2004 o ipoteca cu 900 de euro, iar acum au ajuns la 1200. Brusc se trezesc ca intra in incapacitate de plata.
"Dupa 10 ani de chirie nu te alegi cu nimic..." Ce vorbesti tu....adica dupa 10 ani de ipoteca te alegi cu ceva sau ce? Gandeste-te cate mii de euro arunci pe dobanzi si comisioane bancare.
Daca apare vreo cheltuiala neprevazuta? Bancile nu prea iarta, pe cand cu proprietarul te mai intelegi.
Si pana la urma, cum ai zis Filip, de ce sa-mi sacrific atatea vacante si lucruri frumoase?
"Rata la banca nu creste asa de mult fata de chirie." inseamna ca nu sti ce e ala EURIBOR
Apropo....sa nu cumva sa te crezi nemuritor, iar gandul ca va ramane copiilor tai nu ma incanta....nu sti ce optiuni va avea el peste 30 de ani.

Ok, deja am intrat in alte chestii...dar bun subiectul

"Și să trăiești zeci de ani, în fiecare zi, cu presiunea că dacă nu ai suficienți bani pentru rată, îți pierzi casa… ce poate fi mai stresant de-atât!?" se aplica la fel si pentru chirie nu?

Dupa cei zeci de ani de chirie nu te alegi cu nimic, tot in chirie ramai, daca ai credit si platesti rata pentru apartament cel putin te alegi cu el. Si sincer nu e chiar mare diferenta intre rata si chirie.

O diferenta majora este ca banca nu te da afara din casa cand vrea. Rata la banca nu creste asa de mult fata de chirie.
Eu m-am mutat cu familia de 4 ori, nu e prea placut.

se pare ca pentru masini nu functioneaza!