De când am fost mic, Dumnezeu m-a răsfăţat şi m-a învăţat că visurile se împlinesc.
Totul a început în clasa a doua când, după ce-am văzut pentru prima oară un computer, m-am rugat timp de un an să primesc şi eu unul. Am primit un Commodore 64 şi am fost cel mai fericit copil!
Am trăit mai multe experienţe asemănătoare şi, uitându-mă înapoi, realizez că ele au fost piatra de temelie în atitudinea mea idealistă faţă de viaţă şi faţă de oameni.
Acum, după ce-am trăit împliniri şi dezamăgiri deopotrivă, înţeleg că visurile se pot împlini, dar nu de la sine. În primul rând, am nevoie să cred şi să ştiu ce-mi doresc. În al doilea rând, trebuie să fac paşi în direcţia bună, înspre împlinirea visurilor.
Lucrurile bune nu vin mură-n gură, ci trebuie urmărite şi câştigate, iar Dumnezeu îşi face întotdeauna partea Sa (uneori, în moduri diferite de cum ne-am aştepta).
Deci, visul meu…
... este ca peste 7 ani să avem 2-3 copii sănătoşi, să îmi conduc afacerile online dintr-un birou mic şi cochet, lipit de “tea & coffee house” pe care-l voi deţine, un loc călduţ unde nu se fumează şi muzica (bună) nu e dată tare, iar oamenii pot veni să citească, să lucreze (co-working) sau doar să discute…
Încerc să nu stau degeaba, ci:
- mă căsătoresc anul viitor, în mai;
- adun ceaiuri de toate felurile;
- încet, încet, construiesc servicii online.
Aşa că dă-mi voie să te întreb:
Care e visul tău?
