... te ridici de pe scaun, tragi aer in piept, faci cativa pasi grabiti, simti cum iti creste pulsul si te gandesti ca “nu-i adevarat!!”.
Cel putin asa am reactionat eu zilele trecute, cand am primit o veste de la unul din fostii clienti, cu care eram pe ultima suta de metri intr-un proiect mare. Vestea? Anuleaza tot ce am lucrat pentru el (munca a 4 persoane, pe o perioada de 4 luni) si cauta un nou partener cu care ia totul de la zero. Doua motive principale mi-a dat si nu pot sa zic ca nu le inteleg:
- compania cu care-au inceput ei parteneriatul (eXigo) nu mai exista, iar ei sunt interesati de colaborare pe termen lung;
- am depasit cu aproximativ 2 luni termenul de predare.
Acum… chiar daca eXigo nu mai exista, echipa care a lucrat la acest proiect s-a alaturat lui Cristi si deja lucreaza impreuna! Clientul, insa, nu ia in considerare aceasta optiune, probabil din cauza celui de-al doilea motiv. Pentru care imi asum toata raspunderea.
Totul a pornit de la estimarea facuta la inceput. In brief-ul primit de la ei, se specifica faptul ca e nevoie ca proiectul sa fie functional si online pe 1 ianuarie 2007. Am tinut neaparat sa-l luam (am aflat ulterior ca l-am castigat in fata lui TreeWorks) asa ca am fost foarte increzator in fortele noastre.
Rolul meu de project manager m-a pus in fata multor decizii de arhitectura, de directie, de implementare… iar acum, cand ma uit in urma, imi vad atat de clar greselile…
Am falimentat. Nu e sfarsitul lumii… dar asta nu schimba nimic 
.
