Ieri am încercat să esprim în cuvinte cadrul în care-mi desfășor activitatea profesională.
Promis că dau niște sfaturi dar, de fapt, e mai mult o prezentare a modului în care acționăm noi, nicidecum o pretindere că astfel trebuie făcut.
Așadar, să îți spun ce funcționează la noi:
Ziua de lucru începe dimineața. Dacă nu ajungi, comunică asta.
Lumea vine la birou între 7:30 – 10:00. Dacă nu ajungi în timp util, îi anunți pe ceilalți că întârzii. Asta se face într-un mod foarte simplu, prin trimiterea unui mail scurt către lista de mail în care e inclusă toată echipa.
Dacă trebuie să fii online la un moment dat, ești.
Orice release important al unui produs e anunțat din timp. La fel orice întâlnire (live sau Skype). Așa că orice-ar fi (cu excepțiile de bun simț), ești online.
De-obicei e nevoie de prezență online și nu de prezență fizică la birou.
Accentul pe productivitate și rezultate.
Atunci când intervievăm oameni noi, le spunem că avem program flexibil. Ei ne-ntreabă ce-nseamnă asta, iar noi le răspundem că nu importă așa mult când îți faci norma de 8 ore, ci să o faci.
Avem doi colegi care preferă să lucreze seara târziu și dimineața devreme (la prima oră, literally). Nu stau 8 ore la birou, în timpul zilei, dar își îndeplinesc cu brio sarcinile în timpul nopții. De fapt, probabil că sunt mai multe zile când lucrează în timpul zilei, dar ideea e că au libertatea de-a lucra când le convine mai mult și când se simt mai productivi.
Un alt coleg nu lucrează deloc miercurea, pentru că are școală, dar recuperează sâmbăta.
Time-tracking-ul e critic.
Aplicația noastră de project management ne permite să monitorizăm timpul petrecut de fiecare.
O zi bună este atunci când o persoană are 8 ore investite în sarcini concrete. Time-tracking-ul merge mână-n mână cu issue-tracking-ul, iar că aplicația de PM ne permite să detaliem ce am făcut în respectiva perioada “pontată”. Totul e transparent și oricine (din echipă) poate vedea, oricând, la ce lucrează ceilalți.
Desigur, time-tracking-ul e absolut critic pentru facturare. Atunci când emitem o factură pentru 50 de ore de muncă, știm EXACT cine, ce, cât și când a făcut. Suntem transparenți față de clienți!
Dar time-tracking-ul e și un pic tricky, pentru că poate fi perceput ca un sistem de control prin care șefii monitorizează atent mișcările angajaților și, dacă cineva nu prestează, “a pus-o”. Sau, în unele companii, se măsoară propriu-zis doar timpii în care se scrie cod (în cazul programatorilor) sau se produce un concept vizual pentru o pagină nouă.
Noi încercăm să privim lucrurile un pic mai pozitiv. Eu, personal, îmi țin evidența timpului lucrat pentru că:
- vreau să fiu oricând gata să dau socoteală pentru activitatea mea (poate și pentru că îmi place să am un program flexibil);
- nu putem factura clienților fără o evidență clară;
- lucrez ore suplimentare, așa că am nevoie să le țin evidența la toate;
- evaluarea mea (pentru mărire de salariu sau bonusuri) depinde 100% de activitatea depusă, iar activitatea e transparentă prin time-tracking;
- time-tracking înseamnă, în realitate comunicare bună cu ceilalți.
În plus, timpul de gândire și research, discuțiile relevante pentru muncă, self-development-ul (de ex. învățarea unui sistem nou) sunt toate time-tracking-friendly. Asta înseamnă că o zi bună poate însemna și 8 ore de lectură și schițat idei pe-o foaie sau în wiki.
Acum… mie mi se-ntâmplă de multe ori să mă trezesc dimineața cu soluții simple la probleme complicate, soluții la care nu ajung în timp ce sunt acolo, lucrând. Dar, deși am încercat (mai subtil, așa) să promovez tracking-ul pentru timpul dormit, nu am avut prea mare succes 
. Oh, well…
Un alt aspect discutabil e timpul ăsta când eu scriu pe blog în loc să implementez statisticile alea la jobjob .
Time-tracking friendly? Îhî.
Cam atât…
Știi ce se zice despre comunicare, că fără ea nu se poate...
Îi tare-adevărat!
Noi funcționăm bine împreună pentru că reușim să comunicăm bine. Toate celelalte sunt secundare.
