Azi dimineață am ajuns la birou la ora 10.
Sunt (mai precis, au fost) zile în care merg la birou pe ora 7.30 sau 8, au fost altele (ieri) în care am ajuns la 1pm, iar câteodată prefer să lucrez de-acasă sau dintr-o cafenea.
Uneori plec înainte de 5pm, iar alteori mă prinde noaptea la birou.
Îmi place de numa’ libertatea asta, simplul fapt că pot să-mi sincronizez timpul de lucru cu bioritmul și toate celelalte lucruri din viața mea. Nu aș rezista să fiu ținut în același loc 8 ore pe zi, 20 de zile pe lună...
În continuare, vreau să-ți spun de ce funcționăm bine ca și companie, chiar dacă ne permitem acest gen de flexibilitate.
Intro
Am tot vorbit despre “echipă” și “colegi”, dar nu țin minte să fi făcut prezentările de rigoare. Așadar, sunt implicat în două companii “surori” care îmi satisfac la maxim spiritul antreprenorial și, în general, viața profesională:
- LATERAL—web development boutique—produce aplicații custom și site-uri pentru diverși clienți din UK și Belgia. Avem departamente dedicate de PHP & co., .NET și Rails. Suntem 15 suflete, dintre care 4 pe nume “Cristi”
. Facem XHTML & CSS, iar multe aspecte de design le rezolvăm împreună cu partenerii noștri. Suntem prezenți fizic în Oradea, Cluj, Târgu-Mureș și Londra. - Fourtyfive este umbrela pentru jobjob, jobber, jobberBase, ecommjobs.co.uk și alte surprize . Pe lângă o echipă dedicată de 2 persoane, o parte din trupa LATERAL activează part-time în Fourtyfive. De asemenea, din management-ul Fourtyfive fac parte 3 parteneri britanici.
Distanța fizică – problemă sau oportunitate?
Cu 4 oameni în Oradea, 7 în Cluj, 5 în Târgu-Mureș și 4 în Londra, e o provocare interesantă să... existăm ca și companii. OK, am trecut demult peste provocarea de a supraviețui, așa că poate cea mai mare provocare e să facem performanță.
Și dă-mi voie să mărturisesc că performăm we do!
Nu aș putea să explic 100% rațional și logic sistemul prin care funcționăm, așa că mă voi rezuma la câteva idei:
- Dincolo de colegialitate, suntem toți prieteni și funcționăm eficient împreună. Asta și pentru că fiecare e special și cu adevărat meseriaș(ă) în ceea ce face. Asta și pentru că atunci când discutăm să angajăm o persoană nouă, oricine are drept de veto. De exemplu, dacă Bogdan simte la interviu că nu are “chemistry” cu un candidat la job, sau dacă Mihai se simte agasat de persoana intervievată, votul lor de “NO HIRE” e suficient ca să mergem la următorul candidat. Da, e important ca cineva să fie bun profesionist, dar pentru noi e mult mai important să fie o persoană... bună.
- Avem un simț ridicat de loialitate și responsabilitate. Înțelegem cu toții că binele personal e direct proporțional cu binele companiei.
- Oricine îi poate cere socoteală oricui.
Există un șef care dă ordine fără drept de replyNe place să cerem sfaturi atunci când avem nevoie, ne exprimăm și ne susținem punctele de vedere atunci când e cazul. Lumea e dispusă să renunțe la propriile soluții, atunci când cineva vine cu una mai bună, indiferent de poziție. - Ne întâlnim cu toții live cel puțin o dată la 6-8 săptămâni. În rest, comunicăm mult prin e-mail, IM și Skype.
OK, adevărul e că nu e așa greu cum am crezut la început. Dacă o faci cu cine trebuie, lucrurile merg înainte cu bine (principiu universal valabil 
).
M-am cam lungit…
Mă opresc aici, dar continui mâine cu sfaturile promise .
