6
Jun 08

Resolution: Happy!

Atenție: conținut mult prea personal pentru a apărea pe un blog public!
But then again… who cares?

Aveam un draft început acum 2 săptămâni. N-am reușit atunci să-mi pun trăirile în cuvinte. Astăzi, mai devreme am încercat iar, dar “am luat-o pe arătură” și am șters draft-ul.

Încă nu m-am obișnuit cu realitatea cruntă a lipsei funcției UNDO în viață. Nu sunt obișnuit să pierd, dar sunt egoist atunci când cred că am dreptul și… am pierdut.

Acum încerc să-mi răscumpăr greșelile și să o recâștig, pentru că am fost un prost și am lăsat lucrurile să meargă din inerție, iar entropia și-a spus cuvântul. De reținut: inerția e soră cu entropia.

Buuun…
Treaba e în felul următor: simt că orice fac acum nu prea mai are importanță și nu poate schimba status quo-ul. Și asta mă face să mă simt incredibil de neputincios!

În fine, nu detaliez acum… ideea e că toate încercările mele futile de-a schimba destinul sunt EXTREM de consumatoare de energie emoțională și mentală. Trăiesc totul foarte intens și nu pot să nu mă simt ca… o mașină de spălat care merge-n gol :) )))).

Așa că intenționez să fac o schimbare:
Voi învăța să trăiesc cu pierderea și cu refuzul, le voi lua așa cum vin și nu voi mai încerca să le schimb. Dacă e să se schimbe, vreodată, se vor schimba. Iar când se vor schimba, voi fi pregătit să le întâmpin, pentru că certitudinile pe care le am nu sunt trecătoare. Dacă nu se vor schimba… well… bănuiesc că e și asta o posibilitate, dar n-am de gând să mă gândesc prea mult la ea. Ignorance is bliss!

Pshaw… pe cine prostesc eu aici?? În fine…

Cu riscul de-a suna telenovelistic, poate dai gândire (și un răspuns ar fi super!) următoarelor întrebări:
1. Tu ce faci când nu poți schimba ceva, deși nu e nimic ce-ți dorești mai mult (decât să poți schimba acel ceva)?
2. Care e cel mai grav păcat pe care i l-ai iertat iubitului/iubitei?

  • O să merg strict pe întrebări, comentariile asupra situaţiei tale nu cred că îşi au locul.

    1. Dacă nu pot să schimb ceva, mă adaptez. Mă reinventez. Îmi asum eşecul şi cad în cur, după care încerc să-mi revin, indiferent cât îmi ia. Au fost perioade de câteva ore, au fost perioade de câţiva ani. Se întâmplă. Înveţi din toate câte ceva. Şi progresezi. Şi înveţi să fii mai pretenţios cu tine şi cu alţii. Şi mai atent la detalii. Şi mai sceptic, şi mai ursuz, dar astea-s pericole inerente, pe care doar cu timpul le îndrepţi. Dacă ai noroc.

    2. Îmi zic de cele mai multe ori că sunt totalitar şi direct, că nu accept compromisuri şi că dacă se întâmplă ceva grav, nimic nu mai are rost. Şi aşa a şi fost în ultima vreme, chipurile m-am convins pe mine însumi că vorbesc serios.

    Până acum nu era deloc aşa. Am trecut prin multe situaţii în care m-am dezamăgit crunt. Şi probabil că din conştientizarea gravităţii acelor lucruri mi-am putut seta noi aşteptări.

    Partea proastă e că încă simt că aş putea ceda. Aş putea ceda pentru orice, în faţa oricui merită cu adevărat. Şi dacă simt asta, sunt aproape convins că nimic din ce-ar face nu m-ar putea determina să nu iert, mai devreme sau mai târziu.

    Dar luând în considerare punctul 1, bănuiesc faptul că fiind mai pretenţios cu mine şi cu ceilalţi, reuşesc să impun nişte standarde.
    Sau aşa-mi place mie să cred.



    Nu pot să-ţi urez decât să nu mai aibă de ce să te frământe astfel de probleme. :)
  • Cristina
    Daca nu poti schimba ceva, atunci e evident: MOVE ON. Toata problema e sa ajungi la concluzia ca nu mai poti face nimic. Cred ca atunci cand ne dorim ceva mult, muuult, muuuuuuuuuuult, ne agatam de orice speranta si cautam in noi pana si ultima farama de optimism ca sa putem sa mai speram.... Pentru ca in momentul cand nu mai poti spera, cand ajungi la realizarea faptului ca nu mai poti face nimic, atunci se pune punct. Si chiar daca nu vrei si te impotrivesti, stii asta. It's just the way it goes...

    So... the question is: Chiar nu mai poti schimba nimic? (Eu sper ca da... :))
  • Seba
    1.move on
    2.daca merita as putea ierta orice, majoritatea chestiilor pe care oamenii le considera ca fiind necesar sa fie iertate, eu le-as putea indura, sunt mai libertin in gandire.


    sfat: momentte din astea iti fac viata mai interesanta, nu e pacat ca le traiesti, bucura-te de ele, o sa vezi asta intr-o alta situatie mai incolo, chiar daca acum pare absurd ce zic.
    si inca ceva.... cand o sa accepti sa treci mai departe, o sa vezi ca e mai bine, o sa alegi mai cu grija si o sa fie mult mai bine in relatia urmatoare.
  • Jan
    "all those songs on the radio are starting to make sense?"
    1. go with the flow (scuze de romgleza). cred ca e foarte important sa accepti "flow"-ul. daca nu-l accepti devii frustrat, obosesti si nu rezolvi nimic. intotdeauna este o cale "naturala" de a rezolva lucrurile. nu zic ca nu trebuie sa fortezi nota cateodata, dar in general go with the flow.
    2. pacatele le iarta altcineva :)
  • ... Incerc sa schimb.. ma dedic ... cu rabdare.. intelegere

    Sa traiesti in gol inseamna sa nu-ti "consumi" viata... ea trece pe langa. Ma intreb daca are rost... merita?

    Lucurile care ni se intampla nu sunt mereu asa cum vrem.. dar noi avem puterea sa trecem peste ele astfel incat sa ramanem cat mai putin afectati negativ. Greselile, incercarile grele nu trebuie sa ne slabeasca - trebuie sa ne faca mai puternici .. mai "imuni".

    Mergem inainte.
  • It's better to have loved and lost than to have never loved at all... sau ceva de genu asta. Viata nu e dreapta si nu e nici cum vrei tu. Treci peste.

    Nu stiu daca te ajuta cu ceva dar.......
  • Nu o sa-i inteleg niciodata pe cei care se cramponeaza de ceva (orice) din viata asta. Daca esti sigur ca nu se mai poate face nimic ridica capul sus si mergi mai departe. Indiferent ce ai pierdut sau ce s-a intamplat. Bucura-te pentru ce ai avut si pentru ce ai si incearca sa inveti ceva din ce ti se intampla (mai ales daca se intampla din vina ta).
  • 1. chiar daca ma consum interior destul de mult, tind sa cred ca am rabdare

    2. nu avut asa probleme si din cele 10 batute in piatra, cred ca teoretic as putea trece cu vederea vreo 5. hai 6 :)

    take care :)
  • Citesc printre randuri si imi pare foarte rau ca treci prin genul asta de macinari. Viata ar trebui sa fie de doua ori mai frumoasa langa cel drag, nu de doua ori mai chinuita in lipsa lui. Intr-un post de prin iarna imi permiteam sa dau doua sfaturi: "nu o dezamagi" si "femeile vor intotdeauna sa se marite, chiar daca spun ca nu vor".

    Raspunsurile mele sunt:
    1. Ce sa fac? Regret! Daca a gresit ea atunci mi-e ciuda si ii reprosez, si apoi o iert. Daca am gresit eu, rabd si imi asum urmarile. Cand stiu ca eu sunt de vina consider ca merit ceea ce urmeaza si atunci trec mai usor peste, pentru ca am facut-o cu mana mea.
    2. Intotdeauna va exista un pacat si mai mare pe care il voi ierta. Tocmai pentru ca mi-e iubita.
blog comments powered by Disqus