Filip Cherecheș-ToșaWeb Professional and Entrepreneur • Making things happen

OK, poate e mai mult o constatare nefericită dar eu trebuie să iau asta ca lecție personală deoarece am un istoric… colorat… de amenzi neplătite.

Background

Totul a început prin 2006, când m-am decis să fac un experiment cu administrațiile locale ale orașelor din România: pe scurt, am vrut să aflu ce se întâmplă dacă nu-mi plătesc amenzile de parcare.

Experimentul s-a încheiat în 2008 cu următoarea concluzie: amenzile trăiesc într-o bază de date separată a administrației locale și nu sunt legate de impozit. Dacă mergi să le plătești, bine, iar dacă nu, tot bine e. Asta a fost până în 2008, acum știu că lucrurile s-au schimbat. Motiv pentru care de-atunci încolo îmi plătesc parcările și amenzile .

Revenind la subiectul acestui post…

În iulie am vizitat San Francisco. Într-o zi, am lăsat mașină pe marginea străzii, într-un loc de parcare și am pontat 45 de minute la un automat.

Ne-am întors la mașină 50 de minute mai târziu, doar să descoperim sub ștergătoare un proces verbal cu o amendă de $75. Poftim!? $75 pentru 5 minute extra? This is madness!

N-am plătit-o pentru că mi s-a părut mult. Și dintr-o curiozitate malignă de a testa sistemul american, să aflu dacă ajunge amenda la Hertz, de la care am închiriat mașina, iar apoi la sora mea, pe numele căreia am luat-o.

Azi am aflat că a ajuns. Ba mai mult, s-a dublat. Ba încă e mai mult decât dublu! A ajuns la $160 ($130 amenda + $30 comisionul Hertz pentru intermediere).

Cu oamenii ăștia nu-i de glumă, vă zic.

Ca să fiu mai exact, în ultimele 7 zile am avut 3 mici revelații legate de acest subiect (ultima azi):
Intuitiv, am văzut câteva lucruri într-o anumită lumină. Odată ce le-am scris “pe hârtie” însoțite de numere, am descoperit că modul în care le vedeam intuitiv era greșit, că intuiția este failibilă în unele situații.

Concret și pe scurt despre cele 3 “revelații”:

1. Lucrăm la un produs nou, iar zilele trecute le-am petrecut gândind strategia, moduri în care ar putea face bani, piața, grupurile țintă și multe alte detalii.
În ce privește cashflow-ul, la nivel mental lucrurile arătau bine. Am făcut niște estimări, iar apoi calcule mentale. Situația arăta roz!
Revelația a venit în momentul în care am pus numerele într-un spreadsheet și m-am uitat la cheltuieli, la venituri realiste, la număr de clienți, la procentul de creștere… situația nu mai era roz, ba dimpotrivă, devenise gri și sumbră.

Nu sunt neapărat pasionat de spreadsheet-uri și estimări, dar mărturisesc că în ultimele luni am învățat să le descopăr valoarea și să explorez conceptul de “Excel Business”, pentru că de prea multe ori am investit toată energia în dezvoltarea unui produs, iar ulterior să realizez că nu e fezabil și e departe de ceea ce au nevoie oamenii.

Numerele sunt un reality-check fantastic!

2. În ultima vreme m-am tot gândit să renunț la mașina actuală—pentru că plătesc mult leasing-ul—și să-mi iau una mai ieftină.
Mă uit pe oferta de mașini second-hand și văd multe mașini decente la prețuri mici, mici. Dar am trecut prin tot acest proces de gândire fără să cunosc un număr extrem de important: cât exact mai am de plătit leasing-ul!

Revelația a venit în momentul când am aflat suma. Atunci a fost evident că nu aș economisi o avere printr-o schimbare, poate chiar deloc dacă iau în considerare și tot felul de costuri relativ ascunse care vin cu o mașină second-hand. În plus, aș schimba mașină de nici 3 ani cu una de peste 5-6 ani. Ce să mai zic de timp pierdut în procesul de vânzare a mașinii actuale și, ulterior, de cumpărare a celeilalte.

Evident, nu merită. Dar, intuitiv și pe baza lipsei de informații (cât mai e din leasing), părea să fie o afacere bună! Din fericire, însă, numerele nu mint.

3. Am aflat despre How to Web imediat după ce au început ei să promoveze evenimentul. Mi-am zis că mi-ar plăcea să merg. Totuși, în ultimele câteva săptămâni, când mi-am pus problema dacă să merg sau nu, am decis să nu merg din cauza costului ridicat de timp (drumul Cluj-București-Cluj + 2 zile din timpul săptămânii) și bani (conferință + transport + cazare).

Din fericire, Bogdan Iordache (“organizator șef” de conferință) a făcut pentru mine ceea ce trebuia să fac eu singur de la început: să transfer aceste costuri de la nivel mental, pe hârtie, să le adun și să văd dacă într-adevăr sunt atât de mari pe cât credeam. În plus, mi-a oferit și un discount pentru care-i sunt recunoscător! În plus-plus, Lateral plătește biletul la conferință.

Văzând numerele pe hârtie, am descoperit că, în realitate, costurile sunt mai mici decât le estimasem. Sigur, nu sunt mici-mici, dar mi-am propus să maximizez timpul petrecut acolo și să am un ROI considerabil.

This. Is. It.

A mai avut cineva experiențe similare?

Distonia neurovegetativă este o condiție a sistemului nervos vegetativ (pilotul automat a organismului uman), cauzată de un dezechilibru între simpatic (răspunzător de reacțiile rapide ale organismului in condiții de stress, luptă, reacții de apărare) și parasimpatic (responsabil de relaxarea organismului).

Această condiție apare de-obicei la femeile tinere și se manifestă prin “împunsături” și “apăsări” în zona inimii, puls ridicat, incapacitatea de a respira, transpirație rece, iar uneori chiar leșin.

De-obicei, persoanele care au condiția asta trec printr-o serie de analize, iar majoritatea suspectează probleme cardiace. Toate rezultatele ies absolut OK.

Simona, soția mea, suferă de distonie neurovegetativă de mult timp. În cea mai mare parte a timpului se simte bine, dar o dată la câteva zile apar simptomele descrise mai sus. Am făcut multe investigații mai ales pentru probleme cardiace. Urma să mergem la raze la plămâni. Nici urmă de rezolvare.

Ieri, însă, povestind cu o prietenă, am aflat despre distonia neurovegetativă. Din păcate, și ea are aceeași condiție și, pe măsură ce-mi descria simptomele ei și investigațiile pe care le-a făcut, a fost clar că asta e și la Simo.

Pasul următor va fi să consultăm un neurolog, pentru a primi confirmarea. Dar ne-am bucurat că, în sfârșit, am aflat ce este și, cel mai important, cum se abordează și cum se tratează!

Din fericire, tratamentul nu este unul medicamentos (deși unii recomandă Placebo), ci pornește de la autosugestie, stress cât mai puțin, sport și, în general, un stil de viață sănătos. Adică lucruri de care avem cu toții nevoie, dar uite că uneori trebuie s-apară factori motivatori adiționali ca să ne îmbunătățim stilul de viață.

O zi bună și, de ce nu, complexă!

Pereții din camera noastră de zi erau albi… Plictisitor de albi! Azi, însă, i-am desenat .

Ne place (soției mele și mie) experimentul pe care-l facem săptămâna asta, dar azi am rămas pur și simplu fără o învățătură nouă, practică.
Am căutat plante să plantăm în ghiveci, de pus pe pervaz în bucătărie, dar nu am găsit nimic interesant.
În schimb, ne-am cumpărat materiale pentru mâine, când încercăm o chestie tare! Dar nu zic nimic până mâine, după ce e gata și avem poze.

Totuși, nu a fost o zi pierdută, pentru că am realizat cât de important e să conștientizezi procesul de învățare, să-l planifici și să-i acorzi timp. Rar se întâmplă să înveți lucruri noi ad-hoc, în munca de fiecare zi. Generalizez, desigur, și îmi cer scuze față de cei a căror muncă se bazează pe învățare continuă.

Majoritatea dintre noi, însă, avem un set de cunoștințe și capacități pe care le folosim zi de zi în munca pe care-o facem. Am putea, probabil, ieși la pensie folosindu-ne de același nivel de cunoștințe. E cel mai ușor să te stabilizezi pe un nivel confortabil, căldicel, și să te oprești din învățat. Și, chiar dacă nu o facem premeditat, exact asta se întâmplă dacă nu depunem un efort suplimentar, în fiecare zi, pentru a crește.

În concluzie, consider asta o lecție extrem de valoroasă!

Somn ușor .

Nu e greu și am descoperit că e extraordinar de relaxant. Hârtia contează mult. Intenționam să fac un video, dar până la urmă a ieșit o poveste…

Dacă vrei să faci și tu, urmărește acest video:

Următorul proiect origami: trandafirul.

De două săptămâni mi s-a ars becul de poziție/frână din spate-stânga. Am amânat schimbarea lui până azi când, după vizite la două magazine de piese auto și două tentative nereușite de desfacere a stopului cu șurubelnița, am reușit într-un final s-o fac.

Am consultat manualul de utilizare a mașinii, să aflu de ce bec am nevoie și dacă am vreo șansă să-l schimb. Model P5/21W și da, părea foarte simplu de schimbat.
Am luat două becuri ieftine, unul mi-a rămas de schimb: 4 lei și 20 de bani. I-am dat zece, mi-a dat înapoi șase.
Am luat o trusă făinuță de chei tubulare + șurubelnițe, Black & Decker, de la Praktiker. 57 de lei și 99 de bani. Am plătit cu MasterCard.

30 de minute mai târziu…

Tadaaaam!

(am uitat să fac o poză la final, cu ambele becuri de frână aprinse… mă credeți pe cuvânt că l-am schimbat, nu-i așa?)

Ieri am făcut pâine pentru prima dată pâine. Nu prea mi-a ieșit.
Azi, însă, cu forțe proaspete și înarmat cu sfaturi de la Radu, Cristi, Victor, Robert, Mihai, am încercat din nou. Great success! Am făcut o franzelă cu mac și cimbru și încă una cu măsline verzi și negre.

Adevărul e că a durat mult, peste 3 ore tot procesul. La un moment dat, când eram pe punctul de a-mi pierde răbdarea, iubita mea soție a făcut o observație revelatoare: “poate că procesul ăsta lung are scopul să-ți exerseze răbdarea”.
Oh, da, cât adevăr și câtă nevoie am de asta!

Deci, azi, double-win: am reușit să fac pâine, iar între timp mi-am exersat răbdarea.
Declar ziua de azi o zi bună și de-abia aștept să vină mâine!

P.S. Voiam să mai fac o comparație între pâine și software, despre diferențele de proces… așa, câteva idei… dar la ora asta, nu-mi doresc altceva decât nevasta lângă mine, patul dedesubt și plapuma deasupra. Somn ușor!